Se spune ca, in cazul in care ceva din trecut a ramas neterminat, nu-ti va da pace niciodata. Continua sa te bantuie, pana cand - in cazul fericit - cercul ajunge sa se inchida, intr-un fel sau altul. Asta daca ai noroc. Daca nu ai, cercul nu se inchide si ceva-ul respectiv continua sa te urmareasca toata viata, de undeva rasarind cand te-astepti mai putin intrebari pe care n-ai avut curaj sa le pui odata si al caror raspuns nu mai ai nicio sansa sa-l afli.
Dar ce te faci cand ceva-ul n-a avut nici macar inceput? De sfarsit, nu mai zic - n-a existat decat de facto, in minte insa niciodata. Si continua sa revina, uneori de-a dreptul obsesiv, nedandu-ti voie sa-ti abati gandurile, facandu-te sa te invarti in cercul neinchis, a carui iesire n-o vezi pentru ca, poate, nici n-a existat vreodata.
Nu pretind ca fac exces de amanunte si, din varii pricini, mai clara de-atat nu pot fi deocamdata. Insa trebuia sa fac macar atat, sa-mi pun framantarea asta negru pe alb. Nu ca m-ar ajuta sa-mi limpezesc gandurile, nu e nimic de limpezit. Un final nu sta in puterea mea, asa cum nici inceputul n-a stat.
Si ma invart aiurea, ca un fluture bolund in jurul becului aprins.
Postări
4 comentarii:
Am trecut printr-o situatie in care ma simteam la fel; situatie fara cap, fara coada, cu intrebari fara raspuns, sacaitoare si care incepeau sa ma bantuie cand imi era lumea mai draga. Poate-i copilareste, dar la mine a functionat un fel de conversatie imaginara cu obiectul chinului. Scrisul e bun de altfel... asa mi-am pus propriile ganduri in ordine. Am facut pace cu respectivul "obiect". Chiar daca a fost doar pe o foaie de hartie, senzatia de "closure" a fost totusi una reala si, ulterior, intrebarile m-au sacait mai rar si mai putin. Pana au disparut de tot. Nu stiu daca are suficient sens ce zic. Dar pentru mine a mers.
Rox
Hey, Rox, da - ai dreptate :) Si pe mine m-a ajutat scrisul nu o data. Numai ca-n situatia asta nu stiu daca e suficient... pentru ca am mai scris, destul de mult chiar, pe tema. Si spre deosebite de alte situatii, aici nu se poate spune ca as fi facut mari progrese. Insa daca e vreo cale, atunci asta e.... ii dau inainte :)
Cica zice o frantuzoaica odata : Je ne regrette rien.
Si tare bine zicea...ca na, sa te gandesti la lucruri nespuse sau nefacute este risipa de energie.
Si tu sa faci ce zice popa nu ce face el ;)
@A.O., ca bine mai zice Edith.... si mare dreptate are :)
Trimiteți un comentariu