So long, Dr. House :)

And so it is.... s-a terminat unul dintre cele mai reusite seriale americane. Pentru mine, deocamdata cel mai bun pe care l-am vazut vreodata.

Am stat sa reflectez nitel pana sa ma apuc de scris postul asta, pe care-l pritocesc de altfel de cateva zile. Cea mai mare retinere a mea porneste din convingerea ca nu pot spune nimic original si ca orice-as spune a fost spus deja, foarte probabil de mai multe ori. Pana la urma insa, a invins tentatia de a ma da si eu, ca milioane de atatia altii, cu parerea. Macar faptul ca e a mea si numai a mea o face un unicat :D

In primul rand, "Dr. House" a fost un serial despre oameni. Nu despre doctori, nu despre viata intr-un spital, nu despre conflictele aparute in cadrul unei echipe in halat alb. Toate acestea au fost doar pretextul. A fost un serial despre fiecare dintre ei si fiecare episod a pus in scena, dincolo de "enigma" de ordin medical, cel putin o problema de ordin emotional a vreunuia, fie el doctor, pacient sau House insusi. Cine l-a vazut ca o versiune revazuta si adaugita a "Spitalului de urgenta", a fost dezamagit.

Pentru mine a fost dragoste de la primele replici (daca-mi amintesc bine, episodul-pilot a inceput cu o haraiala intre House si Cuddy, care in timp se va dovedi absolut banala si la ordinea zilei, pe motiv ca el chiulea sistematic de la orele obligatorii de clinica). Gregory House mi s-a lipit instantaneu de suflet, pentru ca din punctul meu de vedere avea toate ingredientele necesare: inteligenta uluitoare, umor inteligent si aproape nelipsit (chiar daca uneori costumat in sarcasm), personalitate extrem de bine conturata si, peste astea, acel quelque chose care n-are nevoie nici de traducere, nici de explicatii.

Sigur ca n-au lipsit cliseele, dar serialul a reusit sa pastreze reteta initiala (aceea de-a aborda boala din perspectiva unor detectivi care, inarmati cu doar cateva indicii - simptomele, in cazul de fata - reusesc pana la urma sa identifice criminalul), si asta pastrandu-si aerul original si oarecum exotic. Tiparul a fost mentinut fara a deveni obositor, datorita unor viraje atipice precum "casting-ul" pentru alegerea unei noi echipe, idila lui Wilson cu Amber si moartea acesteia, stagiul lui House la dezintoxicare, mariajul lui cu o imigranta pentru a o ajuta sa-si obtina dreptul de sedere in SUA etc. 

Finalul m-a dezamagit intr-o oarecare masura, dar tind sa cred ca oricum ar fi fost, tot m-ar fi dezamagit - pentru simplul motiv ca era finalul :)) Simpatic insa momentul in care Wilson, vorbind cu patos la funeraliile lui House, primeste un sms de la.... House, cu un text atat de made-in-House: "shut up, you idiot". A detensionat atmosfera posomorata care dominase episodul pana atunci. 

Nu pot spune ca mi s-a parut extrem de inedit faptul ca House si-a inscenat moartea pentru a-i putea fi alaturi lui Wilson care urma sa moara de cancer, dar de apreciat felul in care scenaristul a stiut sa-i zugraveasca adevaratul caracter: un prieten adevarat, dispus sa-si arunce in aer intreaga viata de dragul omului care-i era cel mai apropiat dintre toti.

In loc de incheiere (care, vorba lui House, "is pathetic"), cateva mostre de umor house-ian :) 

1) House: Perseverance does not equal worthiness. Next time you want to get my attention, wear something fun. Low-riding jeans are hot. 

2) House: (picking up phone) House's house of whining, state your complain

3) House: Cuddy thinks it’s idiopathic. “Cuddy” and “idiop” being the relevant parts of that sentence
Dr. Chase: Well I’d say TB, but Cuddy’s already ruled it out. 
House: And you’d be just as big an idiop as her. 

4) Dr. Eric Foreman: I think your argument is specious
Dr. Gregory House: I think your tie is ugly

5) Cameron: You want me to tell a man whose wife is about to die that she may have cheated on him?
House: No, I want you to be polite and let her die. 

6) House: Why do they bother putting age restrictions on these things, when all you have to do is click yes i am 18. I mean a 17 year old could figure that out

7)House: He did, however, get hit by a bullet. Just mentioning...
Dr. Cameron: He was shot?  
House: No – somebody threw it at him.

.... somebody stop me :)))

Personal, simt ca serialul acesta mi-a daruit foarte multe. Nu doar ca am avut parte de un divertisment de calitate si de durata, dar pe langa asta am descoperit in Hugh Laurie un artist complet, pe care-l admir; ii ascult muzica, i-am citit cartea (despre care o sa va povestesc in curand, e absolut savuroasa), abia astept sa apara filmul la care am inteles ca lucreaza acum.

Citandu-l pe House cand si-a luat ramas-bun de la Dr. Chase, it was fun :)