joi, 14 aprilie 2016

Salată de weekend (III)


1) Câți dintre voi își mai amintesc de serialul german ”Moștenirea familiei Guldenburg”? Dacă nu-l știți, se numește că sunteți semnificativ mai tineri decât yours truly, ce bine de voi :D Cred că a fost primul serial occidental care a rulat la noi după Revoluție și mi-aduc și-acum aminte cât de tare mă fascina. Era dintr-o altă lume, în toate sensurile posibile. Aristocrație, rafinament, castele, mic dejunuri somptuoase, ținute deosebit de elegante, grădini pline de flori, toate erau dintr-un univers necunoscut mie până atunci. Nane (Katharina Böhm) mi se părea cea mai frumoasă femeie cu putință, Achim Lauritzen (Wilfried Baasner) îmi dădea fiori, iar pentru Tobias Kröger (Alexander Wussow) făcusem o pasiune. 


Bineînțeles, azi privesc serialul cu alți ochi și-l percep complet diferit. Au trecut vreo 26 de ani de-atunci, în fond :) Evident, îl urmărim fără subtitrare și nu fără mândrie menționez că înțeleg în proporție de vreo 90%. Cred c-aș înțelege și mai bine de-atât, dar calitatea sunetului nu e grozavă și având în vedere lipsa subtitrării, nu reușesc să pricep perfect tot ce se spune. Chiar și așa însă, 90% e ceva, me proud :D Nu mai spun că unele personaje au un umor foarte sec, care pe mine mă distrează la culme (Hertha von Guldenburg, de exemplu). Nane mi se pare și-acum a fi fost foarte frumușică, dar pe Tobias îl găsesc a fi așa... genul de frumusețe smiorcăită, dacă mă-nțelegeți :D Într-un sfert de veac se mai schimbă gusturile omului :)))

2) Acum vreo săptămână, jupânul a înfăptuit paste. Foarte bune, el e ”vinovat” pentru cele câteva kile de care nu reușesc să scap, dar nu despre asta voiam să vă povestesc. Ci despre pata de sos pe care am descoperit-o după aceea pe blatul de lângă aragaz. 


Nu am intervenit noi cu nimic, exact așa arăta. O față zâmbitoare, poate ușor șugubeață :) Nu-mi explic cum de s-a format în felul ăsta, cu nas inclusiv :)) Dar poate nici nu trebuie să înțeleg, doar să zâmbesc și să iau asta ca pe un semn de bun augur pentru noi :)
(Ochii, nasul și gura sunt din oregano... s-au nimerit în forma din imagine. Sau poate nu s-au nimerit. Cică nu există coincidențe). 

3) Dacă tot facem salată, să-i punem și un pic de oțet. Vă mai amintiți de boss-ul nostru cel mare, ăla pe care-l muncea deosebit de mult problema măturilor? Apropo, l-am poreclit Măturătorul și așa-i rămâne numele :)) Ei bine, nu știu cu ce s-o îndeletnici Măturătorul în general și ce măsuri o fi luând el pentru fluidizarea activității și creșterea productivității, dar... din păcate pentru mine, și-a aplecat ochii și asupra micului departament unde comit eu munci. Iar concluzia lui a fost că este ”inadmisibil” faptul că nu se lucrează în două schimburi. Din ce-am înțeles, Musiu Șarl a încercat să-i explice ipochimenului că treaba merge foarte bine așa, cu un singur schimb și că la nevoie se mai alocă oameni care să lucreze cu mine, dar a vorbit la pereți. Măturătorul a ținut-o pe-a lui - nu se poate să nu se lucreze în schimburi în departamentul X, deci l-a somat pe Musiu Șarl să rezolve problema. Drept pentru care, asta e... mi s-a repartizat un coleg pe care trebuie să-l școlesc de la zero (quelle surpriz, le-am pierdut numărul celor pe care i-am învățat de-a lungul timpului) și după ce se va familiariza cu protocoalele din departament, vom lucra în două schimburi. O săptămână voi fi dimineață, una după-amiază. Shit, shit, shit!!!!

Măcar mi-au ales bine colegul (alegerea aparține lui Sfârfâlică și lui Musiu Șarl): un tip inteligent și agreabil, care cunoaște bine sistemul și care a făcut mult mai multe lucruri pe secție decât sortare/ambalare. Dar asta nu mă consolează momentan. Nu pot să vă descriu ce nervi am. Lucrul în schimburi este absolut epuizant și năucitor (am ”mâncat” pâinea asta câțiva ani) și eram atât de bucuroasă că am scăpat de asemenea corvoadă. Mi-aduc aminte că-mi venea să-i sar de gât lui Musiu Șarl și să-l pup când mi-a zis că se renunță la schimburi. Și-acum, după aproape doi ani, here we go again... Să te ia naiba, Măturătorule.

Umblă vorba că individul este un mare ghimpe în coastele tuturor. Pretenții absurde, soluții puține (de fapt le cere tot subordonaților să găsească rezolvări pentru diverse probleme, altceva nu prea pare să aibă în job description) și altele de același gen. Mno, acum a devenit ghimpe și-n coastele mele... 

20 de comentarii:

coco spunea...

eu urmaream serialul :)

Anonim spunea...

Eu imi amintesc de acest serial, dar tot pe atunci rula la TVR si un altul pe care-l urmaream cu mai multa placere: Destinul familiei Howard.

Bristena

thea spunea...

Si eu am urmarit serialul asta, plus cel cu Howard de care zice Bristena. Si cat de mult mi-au placut amandoua! :). Le-as revedea cu placere! :)

Anonim spunea...

Ei uite ca la serial nu ma uitam, desi nu e mare diferenta intre noi :) dar ma uitam pe RTL 2 si pro7 cu toate ca nu intelegeam mare lucru.
Ce zapaceala asta cu schimburile, am impresia ca unii fac ceva ca sa isi justifice pozitia.. uoff.
Cris

Evelyn spunea...

E aiurea cu noul orar, dar daca tot trebuie sa fie asa, cauta partea pozitiva. O saptamana te poti trezi mai tarziu si sa profiti de dimineata.. alta saptamana ajungi de la munca si mai ai jumatate de zi libera! :)

Greta spunea...

Mă bucur să găsesc persoane cu care am avut asta în comun :)

Greta spunea...

Mmm, din ce-mi amintesc ”Destinul familiei Howard” a fost după Guldenburg, parcă. Nu prea m-a prins, dar îmi aduc aminte că mi-a plăcut enorm coloaa sonoră... :)

Greta spunea...

Hei, Thea, ce bine-mi pare săte recitesc! :) Adevăru-i că și eu sunt surprinsă de cât de mult îmi place povestea clanului Guldenburg, mai ales că înțeleg mult mai multe acum din ea.

Greta spunea...

Pe Pro7 se uita și mama, că ăia difuzau filme horror, care ei îi plăceau. Nu înțelegea ea limba, dar uitându-se la film de la început își dădea seama care e povestea.
Cât despre schimburi, nici nu vreau să mă gândesc :( L-aș pune pe Măturător la insectar, dacă aș putea!

Greta spunea...

Da, ai dreptate cu asta, Evelyn, dar chiar și așa, e cumplit de obositor. Programul cică va fi 6:30-15:15 o săptămână, respectiv 15:15-00:00 săptămâna următoare. Pentru organism e foarte obositoare alternanța asta... În fine, așa cum o fac ceilalți colegi, am s-o fac și eu, n-am încotro...

Anonim spunea...

Am descoperit "Mostenirea familiei Guldenburg" in 86, cind era pe bulgari. Si cum vecinii nostri din sud nu practicau subtitrarea (nu c-as fi inteles mai mult germana!), ne pusesem toti bucurestenii pe invatat bulgara. Nici macar nu gaseam de cumparat dictionare bugaro-române! Dar nu stiu cum se face ca am inteles actiunea, mi-am dat seama de asta cind am revazut serialul la noi, dupa 90. Am putut vedea si sezonul 2, dar nu mi-a placut pentru ca Thomas s-a despartit de Evelyne. Am inteles ca ar exista si un sezon 3, in care se dezvaluie cancerul lui Thomas, ceea ce ar fi motivat despartirea. Asa e?
Jual

Anonim spunea...

Hai, ca le-am incurcat! Serialul l-am vazut in 88 pe bulgari. Iar Thomas era indragostit de Kitty, Evelyn era sora.Mi-am adus aminte de numele lor privind poza.

Jual

Greta spunea...

Deocamdată nu am terminat sezonul al doilea :) În bulgară l-ați văzut? Vai de capul meu, asta da provocare :))

Greta spunea...

Așa este, Thomas s-a și însurat cu Kitty de altfel :)

Anonim spunea...

Da, da, da, in bulgara! Ii zicea ceva de genul "Nastveitse Guldenbugu". Am colegi care prinsesera binisor limba bulgara cu ocazia asta. In fine, nu numai datorita acestui serial, ci gratie filmelor pe care le dadeau ei si nu le pupam noi. Pina si "Jandarmul la St Tropez" l-am vazut in bulgara! Era si un banc in vremea respectiva: o delegatie de bulgari a venit in Bucuresti. Dar n-a ramas foarte mult - a luat-o la fuga cind a auzit bucurestenii intrebind la fiecare colt de strada "Prindeti bulgarii? Prindeti bulgarii?"
Jual

Anonim spunea...

Am vazut si eu serialul si l-as revedea cu mare placere. Nu stiu unde il pot gasi.

Anonim spunea...

Scuze, am uitat sa ma semnez.

Cami

Greta spunea...

Criminal bancul, nu-l știam! :)))))))

Greta spunea...

E de cumpărat pe Amazon, dar numai în germană, din ce văd :(

Anonim spunea...

Multumesc frumos. Stiu ca m-am uitat mai demult pe Amazon, dar nu l-am vazut. Merge si in germana, asa mai exersez si eu limba asta.

Cami