Mostre din viața în Germania (II)

Au mai trecut câteva săptămâni de la precedenta postare pe subiect, am mai avut parte de niște experiențe care ar merita să fie menționate. Nu sunt noutăți pentru mine, dar nu știu de ce, în ultima vreme le prețuiesc mai mult și sunt în egală măsură mai uimită și mai recunoscătoare pentru fiecare dintre ele. 

1. După cum știți, port ochelari. În absența lor ar fi o problemă inclusiv să merg slobodă pe stradă, cât despre alte activități cum ar fi lucrul la calculator sau condusul - nici pomeneală. Drept pentru care, în afara controlului anual la care merg, mi-am mai luat o măsură de precauție: am încheiat o asigurare, oferită de centrul de optică unde mi-am făcut ochelarii. Concret, plătesc 10 (zece) euro pe an. Dacă mi-ar fi crescut dioptriile în primii doi ani după încheierea asigurării, aș fi primit de la ei o pereche nouă de ochelari, cu exact același tip de lentile, dar adaptate la necesitățile mele din momentul respectiv. Cei doi ani au trecut fără ca eu să am nevoie de alți ochelari (thank God, într-un timp mă cam speriasem că-mi tot creșteau dioptriile), deci nu am putut profita de această ofertă. Pe de altă parte, independent de asta, în asigurare este inclusă o pereche gratuită de ochelari cu lentile din sticlă, dar cu aceleași dioptrii pe care le am la ochelarii obișnuiți. La fiecare doi ani pot primi gratuit o pereche de ochelari, tot ce trebuie să fac fiind să solicit asta, în baza asigurării.

Sigur, ochelarii gratuiți nu sunt la fel de frumoși precum ceilalți (ai mei cei de zi cu zi sunt cu ramă pe fir, cu lentile din plastic, subțiate și cu heliomat). Ochelarii de rezervă sunt cu ramă obișnuită și lentile de sticlă, nesubțiate și fără heliomat. Însă reprezintă un backup semnificativ și foarte important, pentru cineva care în absența ochelarilor are o vedere comparabilă cu a unei cârtițe în plin soare :D 

Și asta, cum spuneam, pentru zece euro pe an. 

În altă ordine de idei, acum câțiva ani omul voia să-și ia alte rame. Cele pe care le avea îi plăceau, dar cu trecerea timpului își pierduseră luciul și nu mai arătau la fel de bine. La centrul de optică (același unde merg și eu) s-a bucurat să afle că aveau ramele respective pe stoc. A vrut să le cumpere imediat, însă ”vi le oferim gratuit, în semn de mulțumire pentru faptul că ne sunteți client vechi și pentru încrederea acordată”.
Fără alte comentarii :)

2.  De ceva vreme am abonament la biblioteca din oraș. Acum vreun an a fost implementat un sistem de rezervare a cărților dorite. Te loghezi pe site-ul bibliotecii cu numărul de permis și poți rezerva cartea pe care o dorești (dar, pentru ca rezervarea să fie posibilă, cartea trebuie să fie împrumutată cuiva, altfel spus - indisponibilă în momentul respectiv). În momentul în care este returnată, e rezervată pe numele tău timp de o săptămână și primești o notificare scrisă în acest sens, din partea bibliotecii. Serviciul ăsta costă un euro (pentru fiecare carte rezervată). Mie mi se pare de foarte mare ajutor - dacă-mi doresc o anume carte mă duc la sigur să o împrumut, nemaiexistând riscul să fie dată și să mă fi dus degeaba.

Și, cu toate că nu s-ar încadra neapărat în subiectul postării, nu pot să nu menționez faptul că unele concerte ale lui Zubin sunt transmise fie în direct pe diferite platforme online, fie înregistrate, la televizor. Deocamdată numai în Germania, Austria și Elveția. Să mai spun cât de bucuroasă sunt pentru orice ocazie care mi se oferă de a-l vedea și audia, fie și numai din fața unui ecran? :)