Toaleta și pralina. Discurs motivațional

V-am mai povestit, în câteva postări anterioare, despre șeful nostru ăl mare - alias Măturătorul. Se poate spune că e unul din cei mai nesuferiți șefi pe care i-am avut vreodată - cu siguranță cel mai antipatic de la firma asta, și-n șase ani am avut destui. Arogant, pretențios până la absurd, surd-toacă atunci când e vorba de aspecte serioase, dar foarte preocupat de chestiuni gen ”măturile să stea numai în suporturile speciale” (de aici și porecla) și adeptul metodei ”puteți veni oricând la mine să-mi semnalați problemele pe care le aveți, dar să-mi propuneți și soluții”. Ce mai, îl iubim pe om ca sarea-n ochi și piperu-n cafea. Drept pentru care am dat pe-afară de nerăbdare (not) atunci când ni s-a comunicat într-una din zilele trecute că trebuie să ne adunăm cu toții, fiindcă Măturătorul va ține o cuvântare.

Ultima dată când l-am ascultat, bătea câmpii vioi despre fotbal și spălat rufe. S-o fi reprofilat între timp, ne-am gândit și ne-am interesat la persoane mai informate ce-are de gând să mai îndruge. ”Ei, vrea să ne felicite pentru activitatea de anul ăsta și să ne dea o pralină”.

Baliverne, ca de obicei, am concluzionat noi, dar referirea la pralină am luat-o în sens metaforic. De unde rezultă că nu-l cunoaștem încă pe Măturător.

- Bun găsit, mă bucur să vă reîntâlnesc pe toți laolaltă, bla-bla.

Și noi ne bucurăm. Leșinăm de entuziasm, chiar.

- V-am invitat aici pentru că există câteva aspecte foarte importante pe care trebuie să vi le comunic.

I-auzi.

- După cum știți, este sezonul gripelor și al răcelilor. Nu vrem să vă îmbolnăviți, de aceea țin să vă atrag atenția să vă spălați pe mâini după fiecare folosire a toaletei. Și nu doar așa, să dați puțin cu apă, ci să vă spălați cu săpun și și chiar să utilizați soluția dezinfectantă care se găsește în fiecare toaletă.

Stăteam și ne uitam la el, clipind a neîncredere. Nu se poate, așa ceva nu se întâmplă cu adevărat. Suferim de halucinație colectivă și ne imaginăm lucruri. Nu e posibil ca directorul de filială să stea în fața a câteva sute de persoane și să le dăscălească să se spele pe mâini după ce folosesc toaleta.

- De asemenea, insist să nu lăsați toaletele murdare. Nici dumneavoastră nu v-ar plăcea să intrați într-o toaletă murdară. În cazul în care surprindeți pe cineva că lasă mizerie la toaletă, vă încurajez să pârâți imediat persoana respectivă superiorilor dumneavoastră.

E clar. Oficial îți lipsește o doagă.

Au urmat o serie de laude sterile - ”ați lucrat foarte bine în decursul acestui an, clienții sunt mulțumiți, datorită dumneavoastră ne-am atins obiectivele cutare și cutare, rezultatele sunt încurajatoare, vă mulțumim pentru efortul și implicarea de care ați dat dovadă - și în semn de mulțumire, fiecare dintre dumneavoastră va primi câte o pralină”.

N-a mai spus nimeni nimic. Personal, n-am mai putut nici să privesc în direcția lui. Mi-era teamă că furia și frustrarea pe care le simțeam vor fi prea evidente. 

Corpul delict

Așadar, nu fusese nicio metaforă. Cu adevărat, ne-a dat una bucată pralină. Care-a fost bună, de altfel, dar cred că toți am simțit același gust.

Gustul umilinței.