Papucii de casă

Duminica trecută, ajungând acasă după o săptămână petrecută la jupân, am constatat că-n apartament e destul de frig. Aspect deloc surprinzător, având în vedere că temperatura coborâse multe grade sub zero și căldura fusese oprită atâtea zile. 

Am dat drumul la toate caloriferele, dar s-a încălzit greu, chiar neașteptat de greu. M-am înfofolit și circulam prin casă ca un pinguin, dar la picioare tot nu reușeam să mă încălzesc. Papucii mei de casă - cu ”Hello Kitty” :D - se dovedeau neputincioși, iar șosetele mai groase mă enervau. Sunt o fină și-o delicată doar, v-am mai povestit. Prințesa din celebrul basm cu bobul de mazăre ar putea lua lecții de la mine. 

”Dacă aș mai avea papucii ăia de la mama”, am bombănit frustrată. Pasămite mama îmi dăruise, cu mulți ani în urmă, o pereche de papuci de casă din piele întoarsă, îmblăniți. Extrem de călduroși, pe care nu i-am purtat niciodată și pe care cred că nici nu-i mai am. ”N-o să port eu niciodată așa ceva”, am decis în nemăsurata-mi inteligență la vremea respectivă și i-am înghesuit în vreo cutie aruncată prin pivniță. După care cred că i-am și dat, la una dintre ”epurări” (când sortez lucruri în saci și le dau la biserică, pentru oameni săraci). 

Eh, dar acum le simțeam acut lipsa. Ar fi fost exact ce-mi trebuie: m-aș fi încălzit instantaneu și n-ar fi trebuit să port șosete groase. Însă nu-i mai aveam, pentru că unde nu-i cap... vai de picioare, la propriu de data asta :))

... a doua zi m-am dus să ridic un pachet pe care mi-l trimisese o rudă apropiată și care, eu nefiind acasă la data livrării, fusese lăsat la un Packstation. Nu știam ce e-n el, coletul fusese o surpriză.

Alături de alte câteva cadouri, în pachet se afla o pereche de papuci de casă din piele întoarsă, îmblăniți.