Unul dintre obiectivele călătoriei în România a fost acela de a-mi schimba buletinul. Cel pe care-l am va expira în iunie, prin țară nu plănuiesc să mai ajung decât prin toamnă, așadar dacă tot mă duc, hai să rezolv și asta.
Aflu cu interes că Evidența Populației s-a mutat. Nu mai e unde știam eu (în aceeași clădire cu ”Pașapoartele”, ceea ce mi se părea logic, dar logica e plictisitoare), ci într-un bloc unde odinioară a fost un mall, care a falimentat și care-a devenit sediu pentru alte câteva instituții și birouri. Cât spirit practic, să nu le fie de deochi, ptiu, ptiu. Ajung la, hmm, mall (intitulat pompos ”Forum Center”), fac slalom printre zecile de oameni care așteaptă resemnați la diferite cozi, mă uit după vreun ghișeu de informații, reflectez că mi s-a suit la cap și am pretenții exagerate, întreb, urc scările, aflu că ”nu aici, un etaj mai jos”) și-n final văd, pe geamul unui fost-magazin, inscripția izbăvitoare: ”primiri dosare buletin”. Sunt doar vreo patru-cinci persoane, yey, scap repede.
Dulce naivitate... Don'șoara din spatele biroului mă scrutează sever și important. ”Ce aveți?”. Hm. Nervi. Privirea mea blondă o agasează, e ocupată cu treburi serioase, n-are timp de ignoranți ca mine. ”Aveți dosarul pregătit?”. Eu aveam toate actele, dar aflu că asta nu echivalează cu a avea ”dosarul”. Cobor la etajul inferior, stau trei sferturi de ceas la coadă, plătesc șapte lei, urc iar la don'șoară care tot severă și importantă e. Și ocupată să facă poze unor persoane aflate deja acolo. Până termină ea, mă uit pe pereți și clipesc a neîncredere, ce naiba? Trebuie să-mi schimb ochelarii, sau ăștia vând aici parfumuri care, judecând după nuanțele stridente, sunt mai mult ca sigur contrafăcute?
Dioptriile mele sunt mulțumesc-bine, dar ăstora le lipsește o doagă. Serios. Vinzi parfumuri contrafăcute în aceeași încăpere în care se prelucrează date personale pentru actul de identitate? Nu c-ar fi o sfârâială mai bună dacă parfumurile ar fi veritabile. Dior doesn't like this.
Îmi las imaginația să zburde că, vorba aia, nu mă grăbesc nicăieri. ”Cu ce vă servim azi?”, ar putea de exemplu să întrebe don'șoara pe un potențial client. ”Dați-mi un buletin și de restul parfumuri”.
Pozele, aveam să aflu, nu se făceau acolo decât dacă erau pentru buletin provizoriu. Nefiind cazul meu, m-am dus la alt birou, la altă coadă. Măcar acolo nu se vindeau parfumuri ciclamen ambalate în flacoane în formă de fluture.
Postări
6 comentarii:
Dar de ce ti-ai complicat viata sa-ti faci buletin daca ai cardul de identitate german?
Jual
:-)) O fi ramas acolo de pe vremea cand era mall.
Partea asta cu poza pentru buletinele provizorii n-am reusit s-o inteleg. Ca sa ceri buletin provizoriu, trebuie sa vii cu pozele tale (de alea "tip buletin"). iti mai fac si ei o poza oricum, dar pe buletin tot o poza de-a ta pun (restul de poze - trebuie 3 - nu stiu unde se duc)
Păi, mai am unele chestiuni în România pentru care-mi trebuie buletin valabil... ca de pildă o proprietate pe care intenționez să o vând în viitorul nu foarte îndepărtat și pentru asta am nevoie de buletin românesc...
Pe-asta că vii cu poze de-acasă pentru provizoriu și-ți mai fac și ei n-o știam :))) Deh... de ce să fie simplu și clar, când poate fi complicat și fără sens :)) Și aici vii cu poza ta, dar o prelucrează într-un scanner mai aparte și după aceea ți-o dau înapoi.
Sa stiu ce ma asteapta in curand :))
Oh, nervi de oțel îți doresc :) Și ia cu tine ceva de citit...
Trimiteți un comentariu