Dacă există vreun aspect pozitiv în faptul că - urmare-a unui incident neprevăzut la reinstalarea Windows-ului - absolut toate fișierele din calculator au fost pierdute definitiv, e acela că, încercând să-ți refaci măcar parțial arhiva de poze de pe alte medii de stocare, ajungi la concluzia că erai rezonabil de drăguță acum vreo câțiva ani.
2008
N-aș mai purta ochelari cu rame atât de groase (și cu atât mai puțin negre), dar au reprezentat, și ei, o etapă.
Oh well. Nu-mi stătea rău nici blondă. Însă nu m-aș mai întoarce la culoarea aia prea curând.
2010
Una dintre puținele fotografii ale mele cu mine în postură de microbistă, făcută într-unul din încă și mai puținele momente în care mă las pozată cu halba de bere :D Era în timpul Campionatului Mondial, sărbătoream accederea Germaniei în sferturi. Unde-a fost eliminată, dar peste 4 ani, eheeei... :)
PS: dacă stau bine să mă gândesc, era Radler, nu bere.
Mda, acum știți de ce nu mi-a ars de scris zilele astea. Sunt extrem de prost-dispusă, și încă ăsta e un eufemism. Cel mai mult regret pierderea unor fișiere Word unde erau salvate niște chestiuni pe cât de personale și prețioase, pe atât de imposibil de recuperat și/ sau de înlocuit.
Cât de prost să fii să nu-ți faci backup pentru așa ceva? Cât de prost să fii încât să presupui că totul va decurge la fel de neproblematic și de lin ca la precedentele reinstalări din urmă cu ani și ani de zile?
Ei bine... atât de prost pe cât am fost eu. De fapt, un backup a existat, dar într-o formă care nu mi-e de niciun folos. Și asta, pentru că nu am ținut cont din vreme de anumite aspecte.
Voi să nu faceți ca mine. Backup, backup și încă o dată backup.
Fir-ar.
Postări
2 comentarii:
Lasa, se intampla si la case mai mari. Eu, ce sa zic, prevazatoare cum sunt, mi-am stocat toate pozele pe un hard extern. Am luat unul scump,scump, crezand ca e mai sigur. Dar a crapat intr-o buna zi, dupa ce sotul muncise sa scaneze toate pozele vechi, de pe vremea cand le scoteam pe hartie. Norocul nostrum ca am gasit un baiat priceput care mi-a recuperate 99% din tot ce aveam pe el. M-a costat 500 de euro, dar ma-m gandit ca toata viata noastra merita banii. Acum am un al doilea hard, de rezerva si musiu stocheaza pozele si pe net, nu stiu pe unde, ca nu ma prea pricep. Acum o luna mi-a crapat si mie laptopul, definitive si irecuperabil. Dar apucasem sa-mi salvez ce mai aveam pe acolo intr-unul din hardurile externe.
Deci, pana nu dai cu capul, nu te inveti minte. Asta e.
Felicia
Cu siguranță au fost 500 de euro foarte, foarte bine cheltuiți. De fapt nu cheltuiți, ci investiți. Bucuroasă aș fi dat și eu suma asta ca să recuperez documentele de mare valoare sufletească pe care le credeam pierdute pentru totdeauna. Spun ”credeam” pentru că, miraculos, le-am găsit între timp pe un mail vechi, pe care de multă vreme îl folosesc doar pentru Spam. Omul le arhivase și mi le trimisese pe mail-ul respectiv acum vreo 9 ani, probabil pe principiul ”să nu ținem toate ouăle în același coș”. Nu-mi venea să cred când le-am văzut, mai să-mi dea lacrimile :)
Prin urmare, tot ce-am pierdut sunt cărțile pe care le adunasem de-a lungul timpului - vreo mie, cred... E o pierdere semnificativă și frustrantă, dar totuși nu ireparabilă.
Însă lecția backup-ului cred că am învățat-o cu ocazia asta.
Trimiteți un comentariu