(Alte) gânduri răzlețe la vreme de pandemie

1) Mă tot țin de vreo două săptămâni să vă-ntreb asta, dar m-am luat cu altele și-am uitat. Doamnelor, de când cu statul în casă și distanțarea, voi vă mai smăcuiți? Răspunzând eu cea dintâi la întrebare, am să vă spun cinstit că, hmm... nu prea. Nu tocmai. Mmm. Adevărul e că mai deloc.
Bineînțeles, nu mă refer la chestiuni care țin de igienă cum ar fi dușul, epilatul și spălatul pe dinți. Dar nu m-am mai cremuit pe corp de când eram tânără (liniște acolo-n spate 🙄). Seara mă spăl pe dinți și basta. N-am nicio motivație să mă demachiez, din moment ce nu m-am machiat. (Paranteză: într-o seară mi s-a părut că fondul de ten se uită cam ciudat la mine. Păi dacă nu m-o mai fi cunoscând, sărmanul).
Și dacă nu mă demachiez, nici nu găsesc necesar să mă dau cu cremă. Nu știu de ce mă mir că am fața ca pergamentul câteodată...  

Așa că stau cremele mele de corp și de față, și tooooot stau. Ai zice că practic distanțarea și față de ele.              

La voi cum e? (Mai) găsiți motivație pentru asta?  

2) Tot uitându-mă ce scrie lumea ”în bula mea” și nu numai, simt că mă enervez tot mai tare. Atât de mult răsfăț și atâtea mofturi nu cred că-mi imaginam ca fiind posibile, în condițiile în care întreaga planetă se confruntă cu probabil una dintre cele mai serioase crize de sănătate din epoca modernă. 

”Vai, nu mai suport să stau în casă”.

”Vai, nu suport masca”.

”Vai, copiilor le-au rămas mici hainele și n-au ce să mai îmbrace; vreți să-i ținem goi prin casă?!!”

(da, mizeria asta e pe bune; mămica respectivă era toată o revoltă și cerea să se deschidă ”de urgență” magazinele de haine pentru copii. Când i s-a spus că orice hipermarket are și un raion de haine, inclusiv pentru copii, a mai pus vreo două emoticoane scandalizate și s-a cărat). 

”Vai, nu m-am putut duce anul ăsta la mare de 1 mai”, tristețe, jale, zbucium! Asta-n condițiile în care oamenii încă mor. Cu sutele zilnic, în multe țări. Iar alte mii, sau poate zeci de mii de oameni, flămânzesc pentru că și-au pierdut serviciul. 

(E-adevărat că nu sunt deloc adepta lui ”se poate și mai rău”, dar în condițiile unei drame de asemenea amploare, chiar cred că trebuie să ne luăm seama, să ne bucurăm de ceea ce avem și să nu ne mai smiorcăim pentru niște mofturi absolut ridicole în context). 

3) Într-o zi, cineva a pus o întrebare ipotetică. Era așa:

”Dacă ar apărea un vaccin testat și omologat anti Covid, l-ați face?”

Nu vă puteți imagina ce-a ieșit acolo. Nu. Vă. Puteți. Imagina. De la ”nu mă vaccinez pentru că nu există Covid, e o conspirație ca să ne implanteze cip-uri, lasă că știm noi cu 5G-ul și cu astea”, trecând prin ”aștept să-l facă alții și dacă ei nu pățesc nimic, îl fac și eu”, ”statisticile arată că unul din 'jdemii de vaccinați dezvoltă complicații și dacă sunt tocmai eu ăla”, ”eu nu fac nici antigripalul, de ce l-aș face pe-ăsta” și ajungând la ”nu-l fac, dacă-l fac cei din jurul meu voi fi și eu protejat, deci să se vaccineze ei, eu nu risc pentru că sunt deștept și mă informez”. 

Foarte mulți au ignorat cuvintele ”testat și omologat”. Sau nu știu că un vaccin NU iese pe piață dacă nu este testat și omologat. Sau nu știu ce presupune omologarea unui vaccin. Sau, pur și simplu, nu le pasă. Să se vaccineze alții.

Atâta imbecilitate și egoism n-aș fi crezut să fie cu putință.

4) Constat că foarte mulți colcăie de certitudini. Nu contează ce zic medicii, nu contează ce spun experții în sănătate publică, nu contează ce spun unii oameni care au avut în imediata proximitate bolnavi de Covid. Nu dom'le, ei știu mai bine. Habar n-am de unde, din pomul de iarnă și din nori, dar ei știu mai bine decât oricine. Știu și cum se comportă virusul, știu și ce simptome are atât la general cât și-n cazurile particulare, știu și ce e greșit în politicile de sănătate din Papua Noua Guinee (exemplu aleatoriu, dar poate fi orice țară, nu contează, ei oricum știu tot, de pretutindeni), știu și ce culoare au chiloții Angelei Merkel (Germania le stă multora-n gât pentru felul în care gestionează criza, deși sunt și aici aproape 7.000 de vieți pierdute)... ce mai, de toate știu! Nu există nimic să nu știe ei și sunt plini de certitudini ca pisica de purici.

5) Nu mai pot cu motivaționalele, la fel de credibile ca niște decoruri de carton. Descoperă-te, petrece timp cu tine, citește, apucă-te de chestii handmade, stai în mâini, stai în cap. Frățiuer. Dacă înainte nu citeai decât etichetele de pe sticlele de șampon Kerastase, în niciun caz n-ai să te-apuci acum de literatură. Și dacă înainte de criză aveai îndemânarea și creativitatea unei maimuțe care coase goblen (ca mine, de pildă), în niciun caz n-o să-ți iasă acum să te-apuci de turnat lumânări și de modelat flori din săpun.
Nu cred că se ”descoperă” nimeni în vremurile astea. Facem tot ce făceam înainte, cu excepția lucrurilor care fac obiectul restricțiilor. Eu citesc, dar asta făceam și înainte, scriu pe blog la fel de mult (sau de puțin, depinde cum privesc) ca odinioară... și nu, nu m-am ”descoperit” 😏

Mulți spun că lumea nu va mai fi la fel după această criză. Eu cred că nu lumea se va schimba, ci felul în care va fi percepută. Pentru că pandemia a scos la iveală enorm de multă hidoșenie umană.