duminică, 23 august 2020

Creta, un paradis de stâncă și cleștar (III)

Postarea de azi e poate cu atât mai potrivită cu cât vara pare să fi plecat din Hamburg; 18-19 grade, ploaie răzleață și un vânt de-a trebuit să iau florile în casă ca să nu găsesc ghivecele răsturnate.  Când și când mai dă câte-o geană de soare, dar e repede ascuns de norii purtați de vânt. Copacii sunt încă verzi, dar e oricum aproape toamnă. 

Așa stând lucrurile, singura noastră vară adevărată de anul acesta a fost vara cretană pe care am inspirat-o adânc, ale cărei culori și limpezimi ne-au bucurat ochii și sufletul și de-a cărei fierbințeală ne-am ascuns fie în apele Mării Egee, fie mutându-ne periodic șezlongurile în funcție de poziția Soarelui, astfel încât umbrelele înfipte în nisip să ne asigure umbră (râdeam că noi reproducem, practic, mișcarea de revoluție; Nicolaus Copernic ar fi fost probabil mândru 😃). 

După cum vă spuneam în articolul precedent, azi mergem la plajă - prin urmare, trag nădejde că v-ați pregătit cu loțiuni SPF 50. 

Rethymno Beach

Pentru noi cea mai accesibilă dintre toate, curată, îngrijită, cu servicii bune și la prețuri de bun-simț (7 euro pe zi pentru două șezlonguri și umbrelă, 3 euro  un frappe la care primeai gratuit o apă de 0,5 litri, 4 euro o casoletă măricică de salată de fructe proaspete și bine coapte, 3-4 euro un cocktail). Fără vânzători ambulanți care să-ți spargă urechile și să-ți toace nervii urlându-și ofertele. Cu destul de puțini turiști, deci relativ liniștită, așa că se putea auzi glasul mării. 

 
 

Am stat la plajă, am făcut baie în fiecare zi, involuntar am și gustat un pic de apă (mai sărată decât oricare dintre mările pe care le cunoaștem până acum) și nu puține au fost momentele în care am contemplat-o de pe șezlonguri, în tăcere și doar bucurându-ne de imensitatea ei. 

Am fi putut să facem scuba diving sau parasailing (sportul acela în care ai o parașută și ești ”tras” de o barcă deasupra apei), dar nu e genul nostru. Suntem prea... conservatori pentru așa ceva. O croazieră am fi făcut, dar cumva nu s-a încadrat în program. Nu-i nimic; am sentimentul că ne vom întoarce în Creta într-o bună zi.

Pe un drum stâncos, într-una din zile am pornit spre una dintre cele mai populare destinații din Creta. Văzând imaginile astea, se înțelege de ce mi-am intitulat serialul ”paradis de stâncă și cleștar” 🙂


Elafonisi Beach 

”Plaja cu nisip roz și ape azurii”, așa este descrisă în ghidurile turistice și nu e nicio exagerare. Vedem mereu pe Facebok imaginile acelea feerice din Maldive sau Caraibe... ei bine, să știți că noi europenii nu avem nevoie să călătorim mii de kilometri (și să plătim multe mii de euro) pentru a găsi acel colț de rai. E mult mai aproape decât am crede. Iată-l 🙂

Trebuie să spun că pozele nu fac dreptate. Locul este de-o frumusețe aproape nepământeană. Privești și nu-ți vine-a crede ochilor. 

N-am văzut niciodată o apă mai curată, mai clară, mai albastră, mai frumoasă. Se vedeau pești înotând în bancuri, atât era de limpede. Și caaaldă... nu-ți venea să mai ieși de-acolo. 

Șezlongurile sunt ceva mai scumpe (10 euro pe zi) și plaja nu e atât de amenajată precum cea din Rethymno, dar frumusețea mării și finețea nisipului - care e chiar roz! - compensează pe deplin pentru acestea. 

 

South Beach

Despre această plajă nu citiserăm în niciun ghid, însă ne-a fost recomandată de managera hotelului nostru și s-a dovedit a fi o vizită foarte plăcută.




Două șezlonguri și o umbrelă costau aici numai 5 euro. Pe plaja asta am stat cel mai puțin, deși era foarte frumoasă - și, după cum se poate vedea, aproape goală. Dar bătea un vânt foarte puternic și ni s-a mai întâmplat cu alte ocazii să ne ardem serios din cauza asta. N-am vrut să ne asumăm riscul și am plecat după vreo 3 ore.

Niciunde nu mi s-a părut marea mai frumoasă decât în Creta. Am luat-o cu mine și nu doar în suflet și-n imagini, ci și în... cercei 🙂

Sper că v-a plăcut la plajă 🙂 În articolul următor mergem în excursii. Pe urmele regelui Minos și într-un loc unde, dacă aș fi fost parașutată acolo (sau aș fi ”apărut”, ca-n ”Harry Potter”), m-aș fi putut crede lejer la Veneția.  

6 comentarii:

Ioana spunea...

Uuu ce albastru frumooos pe cerceii aiaaaa!!
Foarte frumoase plajele și preturile sunt absolut decente. Asta comparând cu România. O zic pentru ca după câțiva ani de nemers la mare, am tras prin 2017 o fugă până în Năvodari. Dezamăgire totala... gunoaie, clădiri în construcție ori altele părăsite, pe scurt, dezolant.
Cu marea și plajele n-am nimic, dar oamenii au reușit sa le strice complet, în special hoții care au pus stăpânire pe ele și cer o avere sa poți sta la soare în timp ce duios cocenii te împung în dos. Probabil de aia nici nu se mai poartă să stai cu prosopul.

Am venit și noi alaltaieri din concediu, în care sincer...am făcut cam același lucru timp de 5 zile. Am mers la balaceala. La fel ca voi, nici noi n-am făcut nici una din activitățile disponibile acolo.
Poate mai încolo când om mai îmbătrâni :)).
Daca veniți prin Franța, acum pot recomanda cu siguranta lacul Annecy. Orașul nu, ca era împachetat cu turiști de nu puteai sa vezi nimic. Plus terasele care erau lipite una de alta. Dar lacul și împrejurimile, da. Apa de un albastru minunat, tot asa, super clară și călduță.
Ce nu voi mai face e sa închiriez camera prin Airbnb, cel puțin nu ceva ce nu e tip garsoniera. Fiindcă aici unde am fost cazați, proprietarilor le-a ars de frichi frichi și aparent madame nu a fost interesata ca se aude... adica ok înțeleg ca ești la om în casă, cum simpatic te avertizează ăi de la airbnb, da când ai turiști te abții și tu naibii de la hăulit în miez de noapte. Barem a ținut puțin, ca dacă erau din aia de cursa lunga cred ca ne luam sacii de dormit și ne culcam în dubita.

Ieri în ultima zi de concediu am mers și ne-am dat cu un fel de mocăniță, că e aproape de noi, la vreo 30 de km și am zis ca sigur mai repetam plimbarea în alte duminici.

Si revenind la cercei și Harry Potter, ar fi fost fain sa ți-i pui să îl iei de mână pe musiu și să vă treziți în Grecia.
Ori cum făceau ei cu praful ăla de teleportare, numai că în cazul ăsta să fie nisip. Nisip roz, poc, Elafonisi :)). Și amu dacă ai pronunța greșit, sigur nu ar fi cu supărare dacă ați ajunge pe altă plajă, vreme bună să fie.
Mno, de început de săptămână, sa fie spor la treburi și aștept următoarele file de concediu.

Anonim spunea...

Superbe peisaje..blinde, limpezi si senine, senzatia ca natura te ia in brate!
Iar cerceii par a fi din amonitzi, nu-i asa?
Irina

Greta spunea...

Annecy pare să fie într-adevăr un colț de Rai. Noi n-am fost decât o dată împreună în Franța (pe Coasta de Azur, acum 8 ani) și e în plan, ne dorim. Când s-o potoli nebunia cu virusul ăsta, cine știe...
Daaaa, ideea cu ”apariția” pe orice plajă din Grecia n-ar fi deloc rea :))) Bine zici... Mai ales că toamna a dat năvală aici direct cu ploi și 13 grade, de mă ia cu frig numai când mă uit pe geam :))
Să vă fie de bine concediul! :)

Greta spunea...

Cerceii sunt din opal, cel puțin așa zicea doamna de la magazin. Recunosc că nu prea mă pricep... dar și de n-ar fi, nu m-aș supăra. Pot să fie din orice, la cât de frumoși sunt :)

Ioana spunea...

Heeei si aici e la fel. A început toamna de câteva zile. Tot cu rece și ploaie, ploaie, ploaie. Dar nu ma deranjează :) mie îmi plac toate anotimpurile. Toamna are acel ceva care ma face sa îmi închipui cum animalutele incep sa se strângă la sfat în scorburi de copac cu cănuțe aburinde cu ceai. Și îmi vine sa umplu gradina cu dovleci bulbucați și ciorchini de struguri negri parfumați si sa strâng în brațe recele dimineții care miroase a câmp și a natura ce se pregătește de somnul de peste iarnă.
Sigur voi avea și zile în care o sa îmi fie dor de soare, dar trece :).

Greta spunea...

Cât de frumoasă e toamna în scrierile tale, Ioana :) N-aș mai adăuga la ceea ce ai spus decât o cană de cafea și niște găluște cu prune :) (Mmm, ce poftă mi-e de găluște... dar aici nu se găsesc prune de-alea mici și bine coapte).