Uneori mi se spune Moș Ion Roată

... cu alte cuvinte, vorba personajului din titlu: eu tot n-am înțeles. 

Tot mai multă lume bună din poiana virtuală a lui Iocan (adică de pe Facebook, desigur) este de părere că ajunge, dom'le, cu măsurile astea restrictive menite să țină pandemia sub control. De ce se dau amenzi pentru nepurtarea măștii. De ce se restricționează călătoriile. De ce nu lăsăm cetățenii să zburde liberi unde și cum le tună, că doar ce, virusul nu e chiaaaar așa de periculos cum se credea acu' juma' de an când a apărut. Să acceptăm virusul, să trăim cu el, să-l invităm și la o bere, dă-le naibii de măști, distanțare și restricții, s-o ardem delilah. 

Și-atunci eu, simțindu-mă ca moș Ion Roată, am scris comentariul de mai jos.

Mi s-a explicat cu superioritate că acum se știu mai multe despre virus, se tratează, oamenii preferă să-și asume riscul (dar pe cei care fac forme grave ale bolii și au de suferit, rămân cu sechele sau chiar mor i-o fi întrebat cineva dacă-s de acord să-și asume ăilalți riscul?), ce se întâmplă acum e un abuz, interesul cetățenilor, chestii-socoteli. 

Și revenind la ce spuneam la început, eu nici acum n-am înțeles. Din ce în ce mai mulți oameni refuză să poarte masca, sau o poartă la alibi, eludează regulile expunându-se pe sine și pe alții și apoi se miră ca oile-n porumb de ce se dau amenzi și de ce se înăspresc interdicțiile.