Nu știu dacă vă mai aduceți aminte de vechea noastră prietenă, Penița Cârcotașă - și v-aș înțelege dacă n-ați ști cine e, având în vedere că n-am mai scos-o la iveală de cinci ani, biata creatură (aici e secțiunea ei, dacă sunteți curioși cine este și cu ce se îndeletnicește).
În seara asta însă, m-a tras ea de mânecă (fie vorba-ntre noi a aruncat după mine cu un capsator, dar m-a ratat la mustață) fiindcă s-a decis că vrea să avanseze în carieră și cică s-o scot în lume.
Am întrebat ce-a apucat-o și mai s-arunce după mine cu un perforator (proaste obiceiuri a căpătat). Zice, păi tu n-ai văzut-o pe-aia care tocmai s-a angajat la Administrația Bazinală de Ape Prut-Bârlad și a vrut să dea drumul la calculator apăsând pe monitor?
Ba am văzut-o, Penițo, zic. Eu și mare parte din restul țării, probabil. Cu unele excepții (ca de pildă, cei care-au propulsat-o în funcție pe zâna asta care nici românește nu știe a vorbi), presupun că toată lumea își scuipă-n sân. Acesta este link-ul reportajului realizat de Recorder, dacă aveți nervii necesari să urmăriți discuția. În materie de nesimțire și tupeu depășește orice imaginație și personal îmi pare rău pentru inginerul competent și plin de bun-simț care o intervievase și primise apoi sarcina de-a o ”pregăti pentru dispecerat”.
Și deci așa, cuvântă Penița mea, urcându-și mai bine ochelarii pe nas (nu că ar fi fost neapărat necesar). Dacă don'șoara asta, fostă chelneriță și actual inginer hidrolog de renume internațional și intergalactic, a putut să obțină un asemenea post, eu de ce nu pot să devin, ăăă.... inginer de cercetare în construcții aerospațiale?
Hait! Da' mult ai cugetat, soro? Cică s-a gândit foarte bine și mai ales, în aprofunzime (vorba domnișoarei inginer care constituie subiectul reportajului menționat). Și a realizat că este extraordinar de pregătită și fabulos de competentă, deci nu vede ce-ar sta în calea visului ei.
Dar ce știi tu despre construcții aerospațiale, Penițo? Aaa, zice, păi am zburat cu avionul când eram mică. Și-am văzut multe avioane și le cântam ”avion cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor...”.
Bine-bine, lasă cântatul că am înțeles. Te recomandă vocea și talentul. Ceva nemaipomenit. Fizică știi? Daaa. Un corp scufundat într-un lichid e ud când îl scoți afară. Bravos. Poți să spui ce e vidul? Hmm, vidul, vidul... îl am în cap, dar nu-mi vine acuma definiția în minte!
Chiar că vid ai în cap, dacă vrei să devii inginer de aerospațiale, madam. Ce-i drept, pe criteriile directorului care-a angajat-o pe duduia din reportajul Recorder, te califici numa' bine...
La punctul ăsta, draga mea Peniță Cârcotașă m-a privit duios (vedeți doar ce privire încărcată de duioșie are, o blândețe de să tai geamuri cu ea, nu alta 🙄) și a concluzionat: ”se vede treaba că m-ai ascuns de mult prea multă vreme... Cum crezi că aș avea nerușinarea de-a prelua un post pentru care nu am nici cea mai mică pregătire sau competență?”.
În ultimă instanță despre asta e vorba, de fapt. Despre bunul simț de-a nu te erija în ceva ce nu ești și de a nu pretinde ceva ce nu ești, în absolut niciun fel, calificat să obții.
(Am făcut mișto de tine, Penițo 😇. Știu foarte bine că n-ai face niciodată așa ceva). Dar ceea ce se întâmplă în România, cu largul concurs al autorităților, este deosebit de trist.
PS: vă las încă un link al unui reportaj Recorder, dacă mai aveți răbdare și nervi să-l urmăriți. Este pe același subiect în esență, doar că în județul Mureș. Treaba asta cu Administrația Apelor pare să fie extraordinar de mănoasă. Este de necrezut ce abuzuri se fac și ce incompetenți ajung în posturi de care depind vieți omenești.
2 comentarii:
Impostura este periculoasa. Cei mai multi dintre noi am primit,de mici, de la parinti si bunici,educatie de bun simt in aceasta privinta: sa fim cinstiti, sa spunem ce stim si ce nu stim, sa nu incercam sa parem ce nu suntem. Sau ce nu suntem inca...Sa ne straduim sa ne depasim, sa ne perfectionam. Dar ce te faci cu multimea sfaturilor aparute in ultimul timp (sfaturi ce se pretind legitime), in diverse publicatii respectabile, emisiuni (TED talks etc.), care, ca sa iti avansezi cariera si sa castigi incredere in tine s.a.m.d, iti spun sa "fake it till you make it". Sau sfaturi despre cum sa iti suprimi "the impostor syndrome". Deci lasa ca mai bine afisez acum siguranta ca stapanesc problema, dar vad eu mai tarziu, ma descurc si ma pun la punct pe urma. Unde e granita intre impostura cu consecinte serioase si grave si impostura usurica, cu urmari reparabile, eventual, mai mult sau mai putin anevoios? Sau am ajuns atat de rau ca societate incat impostura este acceptata ca o conditie a supravietuirii?
Irina
Exaaaaact, Irina! Am citit și eu despre ”sindromul impostorului” și, la fel ca tine, cred că foarte mulți tind să-l interpreteze dintr-un unghi greșit, dar care lor le convine de minune: ”mă pun eu la punct pe urmă”. Numai că nu realizează cât de periculos poate fi asta; sau poate că nici măcar nu le pasă...
În ceea ce privește granița la care te referi tu, eu cred că limita ar trebui să fie pusă de răspunsul la întrebarea: impostura poate cauza pierderi de vieți omenești? Aspectul ăsta ar trebui să fie hotărâtor. Dar după cum s-a văzut în reportaj, pe domnișoara de la Apele Române nu părea s-o preocupe deloc chestiunea...
Trimiteți un comentariu