Retrospectiva unui deceniu și-a mai multor noi începuturi

Astăzi, când se împlinește fix un deceniu de când sunt contribuabil al statului german (respectiv de când am început primul serviciu), mă gândesc nu atât la cât de grele au fost începuturile, cât la felul în care mi-am schimbat profilul, profesional vorbind. 

Și mai ales, la felul în care am început din nou și din nou, în domenii atât de diferite. 

 
1. Limba germană - de la zero

Aveam aproape 28 de ani când am purces la studiul limbii lui Goethe. Curs de 6 luni, în care am învățat și m-am și distrat (am povestit aici pe scurt despre aventurile de acolo, dacă sunteți curioși). După aceea am tot citit, încercând să acumulez vocabular, să dobândesc fluență, să mă ”împrietenesc” cu limba asta, atât de diferită. Mă amuz uneori răsfoind cărți pe care le citeam pe vremuri și văzând cât de multe cuvinte subliniasem (în primă fază citeam cu dicționarul lângă mine, până m-am prins că de fapt asta e o greșeală). Am scris mai demult un articol cu o serie de recomandări din experiența mea, pentru învățarea germanei - și cred că sunt valabile indiferent despre ce limbă străină este vorba.

2. De la jurnalism la logistică

”La ce-o să-ți folosească ție jurnalistica în viață?” m-au întrebat unii și alții când am făcut cunoscut, țanțoșă, la ce facultate vreau să merg. Păi, să vedem: 

- asta mi-am dorit cu adevărat să fac, deci am învățat cu plăcere => 4 ani de entuziasm și frenetică pregătire;

- am lucrat 3 ani în domeniu, ani de care-mi voi aminti întotdeauna cu drag => experiențe fabuloase, întâlniri, interviuri și concerte din categoria ”o dată în viață” => avantaj eu. (Spicuiesc, din amintiri: Francis Ford Coppola, Michael Bolton, Edvin Marton, George Michael, Stela Popescu, Maia Morgenstern și primele mele concerte dirijate de Zubin - la care n-aș fi ajuns dacă n-aș fi primit acreditare la Festivalul Enescu; și mulți alții...).

- poate cel mai important aspect: jurnalismul m-a învățat să mă adaptez la nou și să apreciez diversitatea. Cursurile de Filozofie, Literatură universală, Politologie, Organizații Internaționale, Sociologie și altele pe care le-am uitat - pe cât de enervante au fost, pe atât de utile (zic eu acum, nițel mai trecută prin viață fiind 🙄). Am învățat să jonglez cu tot felul de concepte, să operez cu termeni până atunci necunoscuți, pe scurt: m-am adaptat. Cred că deprinderea asta, însușită la 19-20 de ani, mi-a fost de un imens ajutor un deceniu mai târziu, când a trebuit să învăț ceva cu totul nou. Și lăsând nițel modestia să se odihnească 🙃, pot spune că devenisem foarte bună în pătrățica mea. O scurtă trecere în revistă a acestei experiențe am făcut aici.

3. De la logistică la transport feroviar

De data asta n-am mai schimbat fundamental domeniul de activitate, dar personal am resimțit mult mai puternic trecerea la o nouă branșă. Mult, mult mai puternic. Poate de unde aveam deja aproape 40 de ani; poate fiindcă mi-a fost greu să-ncep de la zero și să n-am habar de nimic, în condițiile în care la fostul job (de unde plecasem de numai o lună) eram un fel de Știe-Tot, eram respectată pentru cunoștințele și experiența mea și mă chemau periodic din felurite departamente să-i consiliez; poate pentru că era atât de diferit; poate din toate motivele astea la un loc... Cert e că mi-a fost foarte greu, deși am primit enorm de mult sprijin din partea colegilor.
Un an și jumătate mai târziu e desigur mai bine, dar tot mai am temeri, tot nu sunt acolo unde (simt eu că) aș vrea să fiu.

După toate acestea rămâne, totuși, ceva ce n-am reușit să învăț: să am răbdare cu mine însămi 🙂