Două cărți de dezvoltare personală pe care le recomand

Astăzi aș vrea să vă povestesc despre două cărți pe care le-am citit. Am început așa solemn pentru că, dacă mi-ar fi zis cineva acum jumătate de an că voi citi și recomanda cărți de dezvoltare personală, l-aș fi suspectat pe respectivul că e într-o doagă (și aia de-abia se mai ține). Însă mi-au fost recomandate în cadrul terapiei și fiecare dintre ele a fost o revelație pentru mine. Așa că m-am gândit să vă spun despre ele, poate vi se vor părea interesante.

”5 tipuri de persoane care îți pot distruge viața”, de Bill Eddy

A fost cea dintâi recomandare pe care am primit-o și am devorat cartea într-o săptămână. După cum spune chiar titlul, sunt analizate în profunzime cinci tipuri de personalități conflictuale pe care inevitabil le întâlnim de-a lungul vieții (în familie, în cercul de cunoștințe sau dacă am tras lozul norocos 🙄, în ambele. Ca și mine, desigur).

Nu c-ar fi un fapt ieșit din comun, de altminteri - studiile citate de autor spun că aproximativ 1 din 10 oameni are o personalitate înalt-conflictuală. Și cei mai mulți dintre ei nu sunt conștienți de asta, desigur. Dintr-o perspectivă optimistă, asta înseamnă că aproximativ 90% dintre toți cei cu care avem de-a face sunt în regulă, deci putem spera că nu vom ajunge cu toții să dăm bună ziua pițigoilor pe stradă.
Aceste cinci tipuri sunt personalitățile narcisice, borderline, antisociale, paranoide și histrionice.
Este foarte interesant să citești caracteristicile fiecăreia dintre ele și apoi să le ”identifici” în anturajul tău. Autorul propune un model foarte simplu - WEB: Words (Cuvintele pe care ceilalți le spun) + Emotions (Emoțiile manifestate de respectivii, de multe ori disproporționate) + Behavior (Comportament de asemenea dus la extrem și de multe ori concretizat în forme de abuz psihologic, verbal și uneori și fizic).
Pentru mine, cartea aceasta a constituit un răspuns la câteva întrebări pe care le tot căram după mine de ani de zile (pe alocuri însoțite de vinovăția aferentă, sau în tot cazul de întrebări din categoria ”dar oare n-oi fi făcut/ zis și eu ceva....?”). Nu, n-am zis și nici n-am făcut. Personalitățile narcisice și borderline, care au fost foarte prezente în viața mea, m-ar fi făcut terci oricum. Astăzi cred că aș fi mai bine pregătită să le fac față, pe-atunci însă nu era cazul.
Cele cinci tipuri de personalități conflictuale au caracteristici de sine stătătoare, dar unele dintre acestea se și întrepătrund, regăsindu-se în mai multe (de exemplu trăsăturile histrionice se întâlnesc și la alte personalități conflictuale). Asta pe de-o parte e bine, fiindcă-i poți identifica mai ușor; pe de altă parte face ca interacțiunea cu respectivii să fie cu atât mai dificilă.
Cartea prezintă și un set de recomandări menite să ne ajute să ne descurcăm mai bine cu acești oameni zi de zi; pe unele dintre ele le-am aplicat fără să știu că ar fi fost teoretizate (și au dat rezultate, dar fusese ceva banal), pe altele probabil că nu aș avea curajul, sau abilitatea de a le pune în practică. Poate alții sunt mai îndemânatici decât mine în privința asta. Însă cum spuneam, pentru mine a fost important că m-a ajutat să-mi clarific niște chestiuni vechi. Și să mă mai eliberez de muntele de vină pe care-l car după mine de peste două decenii.

”Cum să-ți reinventezi viața”, de Jeffrey E. Young și Janet S. Klosko

Mi-a luat mult mai mult timp s-o citesc decât pe cea anterioară, dar era de așteptat; este mult mai cuprinzătoare, cu mult mai multe informații și mi-am scos notițe din fiecare capitol.
Titlul nu-i face dreptate fiind mai degrabă senzaționalist, însă conținutul e foarte valoros. Este practic un manual de terapie cognitivă. Sunt analizate 11 stereotipii de comportament (numite de autori ”capcane mentale”) care ne afectează atât pe noi înșine, cât și pe cei din jur, în special membrii familiei.

Spicuiesc câteva exemple: capcana abandonului (teama de singurătate, sensibilitate excesivă, anxietate), capcana neîncrederii și abuzului (stimă de sine scăzută, lipsa sentimentului de siguranță), capcana izolării sociale care cred că se subînțelege, a dependenței emoționale de cei din jur, a vulnerabilității (care se dovedește a fi extrem de puternică în cazul meu) sau a standardelor nerealiste. Mai sunt și altele, cum spuneam și mă regăsesc în foarte multe dintre ele.

Cartea oferă foarte multe exemple practice și pentru fiecare ”capcană” există chestionare de autoevaluare, pe baza cărora poți identifica în ce măsură ți se aplică. Se analizează fiecare tipar comportamental specific și sunt prezentate strategii de modificare treptată a comportamentului, pe principiul ”cu pași mici, începând cu ce e mai ușor și avansând treptat spre abordarea problemelor dificile”.

A fost pe alocuri șocant să citesc această carte; aveam senzația aia stupidă că autorii trebuie să mă fi cunoscut personal, altminteri cum e posibil să fi descris exact ce mi s-a întâmplat mie și tiparul meu de comportament în cutare sau cutare situație? Desigur, realitatea este că nu sunt deloc un caz singular (și nici deosebit, din ce constat), ceea ce este în sine încurajator: există șanse să mă curăț la creier. (Care creier, că veni vorba, de ceva timp se scoate singur din minți 😒).

Vă recomand așadar aceste cărți, dacă simțiți că aveți întrebări fără răspuns referitoare fie la voi înșivă și anumite lucruri care vă preocupă sau apasă, fie la persoane din familie sau anturaj. Este posibil să vă elucidați câteva aspecte și, cine știe, poate chiar să găsiți niște soluții.