Salată de weekend (57)

La drept vorbind weekend-ul e ca și dus, dar vedeți și voi ce destoinică sunt. Azi v-am pregătit ditamai castronul de salată, să țină pentru următoarele două săptămâni în care voi absenta motivat. Aceasta pentru că mâine zburăm către Portugalia, o țară unde niciunul dintre noi nu a mai fost, dar despre care am auzit numai lucruri bune și foarte bune.

Așa stând lucrurile, m-am întrebuințat serios și înfăptuit-am mândrețe de salată. Poftiți de vă înfruptați.

👀 Scriam mai demult că, indiferent în orice oraș ajung să mă plimb, inevitabil mă binoclez cu interes în vitrinele Louis Vuitton. Nu că m-aș regăsi în publicul țintă, păcatele mele cele mari și grele; însă ceva la modul ”hai să vedem ce ciudățenii au ăștia”. Și de fiecare dată găsesc plenty, onorabilul Vuitton și hainele pentru oameni normali neavând prea multe în comun 🧐.
Bunăoară, când am fost la Veneția în primăvară, am dat peste asta:

Bling-bling îmi fac ochii numai cât mă uit la ea (și de fiecare dată am impresia, în primul moment, că n-are cap. Are, da' e camuflat). Așa, deci iată ce mă-ntreb eu: exact în ce este înveșmântată respectabila? Chestia de pe ea este pijama? Dacă mă-ntrebați pe mine așa arată, dar dacă este pijama de ce e accesorizată cu poșetă? Se duce la culcare cu poșeta după ea? Și dacă nu e pijama, de ce seamănă foarte bine cu una?
Greu să fii ne-stilat ca mine, vă spun.

🙄 Din categoria ”enigme existențiale”: voi știați că dischetele demachiante au termen de valabilitate? Nici eu nu avusesem idee, dar mi-a spus o colegă și din curiozitate le-am cercetat și pe ale mele. Și ce să vezi.

După cum se vede, sunt valabile zece ani. De ce ar avea deci un termen de valabilitate? Se strică fibrele de bumbac din care sunt făcute? Se deteriorează rețeaua de fibre? Se întristează dischetele dacă nu sunt folosite un deceniu? Serios, nu mă prind care-i faza și pace bună.

🥸 Acum vreo câteva săptămâni am comandat pe Amazon o husă pentru noul meu telefon de serviciu (un Samsung. Veți vedea mai jos de ce am considerat necesară precizarea). Totul în ordine, am primit-o și mi-am văzut de-ale mele, numai că recent Amazon și-a amintit de mine și s-o fi gândit să-mi stimuleze comportamentul de achiziție  (parcă așa se zice în Marketing). Și iată ce-a ouat:

Grăiește deci amicul Amazon: ”având în vedere ce ai comandat, iată o recomandare personalizată”.
Eu (uitându-mă ca rața-n beci): ”care e legătura, că ambele încep cu S?” 🧐
Și da, am click-ăit pe link-ul unde trebuia să văd de ce a fost făcută această recomandare. Îmi arăta cutii de porridge. Mâna sus care mai pricepe ceva. (Vorba unei amice: Samsung l-a făcut pe Shakespeare terci 😁).

🤓 Vă mai amintiți că vă povesteam despre faptul că unii îmi pocesc numele zicându-mi Anita? Eh, fenomenul s-a extins și la cei cu care lucrează jupânul.

Like husband, like wife, concluzionez eu 😂😂😂.

🎂 Luna trecută am mai îmbătrânit un an și, așa cum a devenit o tradiție la noi în firmă, am găsit biroul împodobit și decorat de mi-era și milă să stric mezanplasul (dar trebuia să mă apuc de lucru, iată un factor motivațional suficient de puternic).

Pân-aici toate bune, frumoase și colorate; dar să privim mai îndeaproape decorațiunile de pe monitoare...

”Păi nu tot zici tu că-ți omori clienții, îi castrezi și alte chestii sângeroase? Ne-am gândit să te sprijinim în acest demers”. Voilà ce vasăzică spiritul de echipă, dom'le. Tinere Pandelică, de-aș fi în locul tău aș da dovadă de ceva mai multă prevedere și considerație înainte de a-mi scrie (încă) un mail care începe, cum altfel, cu ”Dear” și e plin de aiureli 😈.

🛶 Să tot fie vreo 10 zile de când pe Facebook s-a creat o mică, dar foarte amuzantă, dispută pornind de la o afirmație de pe site-ul G4 Media. Mai exact, de la asta:

Previzibil, sursa amuzamentului a fost folosirea cuvântului ”feribot”, desemnând o ambarcațiune care cu siguranță nu era cunoscută pe vremea scrierilor lăsate de grecii antici. Termenul corect, folosit și în mitologie, este ”luntre”, desigur. Lumea părea să fie în consens, ciudat era doar cum de s-a tradus literal de maniera asta, fără pic de gândire critică.

Frățiuer, și unde nu apare o doamnă avocat, plină de țâfnă.

”De unde știți că era luntre și nu feribot? Ați fost acolo să vedeți? Citiți ce înseamnă feribot, să vedeți că nu e greșit. Luntrea este numai un cuvânt cu care sunteți voi mai obișnuiți. Citiți în engleză. Feribot este un neologism intrat în limba noastră, cu care nu sunteți obișnuiți”.
Lumea încearcă în fel și chip să-i explice: în mitologie nu apărea cuvântul feribot, termenul agreat este „luntre”, există inclusiv picturi pe vase antice arătându-l pe Charon într-o luntre...
Doamna avocat nu se lasă. Ce și-o fi zis, păi ori demonstrez cu asupra de măsură că sunt îngrămădită și arogantă, ori nu.
”E grea lingvistica, văd. Feribot este Ferry Boat, barca zânelor. Of. Care este acel zeu care folosea bărci? Ofof”.
(Remarcați, e și spirituală, nu așa oricum).
Oamenii se străduiesc în continuare să o lămurească: a tradus literal, de aici confuzia. ”E greu cu mitologia”, suspină doamna, cu sanchi-ironie și continuă netulburată: ”Dvs. nu înțelegeți engleza și vă bazați pe surse informative neacademice. Cuvântul vine din engleză și tipul ăsta de ambarcațiuni de transport așa cum era și a lui Charon, după mitologia greaca au fost denumite așa”.

Am lăsat textul doamnei nealterat, dar dintr-un survol vedem un pleonasm și o oarecare incoerență. Unii au continuat să-i explice, alții au ales să se amuze. Cândva, doamna a ales să nu mai răspundă. QED, sau ceva...

Acestea fiind zise, mă duc să văd de ce mă mai apuc. Voi să fiți cuminți și să ne citim cu bine peste două săptămâni, când sper să am de povestit mult și frumos 🙂.