Periplu în Sicilia și Malta: voiaj cu peripeții spre Catania (1)

Spre deosebire de alți ani, planul pentru concediul din vara asta a fost conceput dintr-o perspectivă mai degrabă pragmatică.

Voiam undeva la plajă, dar să avem și locuri de vizitat, preferabil și ofertante din punct de vedere istoric. Să avem unde ne plimba și ce vizita, dar să ne putem și relaxa.
Nu Grecia, că am fost în Creta acum 4 ani și chiar dacă ne-a plăcut enorm și cu siguranță ne vom întoarce, am simțit că ne dorim altceva.
Croația. Am studiat diverse opțiuni în decursul mai multor luni de zile și-am făcut tot felul de simulări. E superbă, dar pentru numele lui Belzebut, ce prețuri a(vea)u oamenii 😵‍💫. Am tăiat-o de pe listă. Vorba lui Moromete - ce, noi fătăm bani?
Turcia nu este o opțiune deocamdată, și asta fără a avea vreun motiv anume. Poate-i va veni rândul la un moment dat, însă deocamdată nu ne trage ața într-acolo.
Spania și Portugalia mhmm. Parcă nu. Probabil cândva în Tenerife, mai studiem, mai cercetăm.

În aceste condiții, Malta s-a evidențiat ca destinație de vacanță. Ar trebui să aibă tot ce căutăm, ne-am gândit.
Problema - sau de fapt nu problema, ci mai degrabă provocarea - a fost că din Hamburg nu există zbor direct spre Valletta. Așadar, o escală era inevitabilă. Hai să facem ceva cu sens, dacă tot nu există altă soluție. Și astfel a apărut în scenă Catania.
Ne doream încă de-acum doi ani (când am fost la Palermo) să vedem și cealaltă parte a Siciliei și asta a fost oportunitatea ideală.
Așa ne-am făcut planul, despre care acum când tragem linie putem spune că ne-a ieșit foarte bine.

Nu fără oarece emoții. Fix în dimineața când urma să decolăm, vulcanul Etna (nu doar activ, ci și destul de ciufut, se vede treaba) s-a trezit ofuscat și s-a pus pe împroșcat cu spor lavă și cenușă.
Drept pentru care când am ajuns la aeroport, zborul nostru avea o mică modificare.

Așadar, aeroportul din Catania fusese închis și zborul fusese redirecționat la Palermo. Am fost informați că ajunși acolo vom fi preluați de autocare, ce ne vor duce la destinație.

Deasupra Siciliei

Mno, cam neplăcut, dar bine că nu s-a anulat. Călătoria spre Palermo a decurs fără incidente. La aterizare însă ne-am pomenit în plin balamuc: sute de alți pasageri al căror zbor de asemenea fusese rerutat se îmbulzeau la ghișee (unde ni se spusese la aterizare că vom primi informații), dar unde niște angajați exasperați dădeau din mâini de ziceai că-s mori eoliene și strigau panicați ”No info! Wait in line! Aspettare!”.
Lumea se înghesuia, întrebările pe ton isteric și vociferările încrucișându-se concomitent în cel puțin 4-5 limbi, într-o versiune modernă a Turnului Babel. Era un vacarm de nedescris și angajații cu priviri hăituite vorbeau panicați la telefon, întrerupându-se doar pentru a mai zbiera la câte-un pasager să-i lase în pace.

Era clar că n-aveam ce obține de la ei, așa că ne-am dus către terminalul de autobuze (pe care-l știam de la precedenta călătorie la Palermo). S-a dovedit a fi o idee bună - foarte mulți pasageri se grupaseră aici și nu peste mult timp au început să fie îmbarcați în autocare, în funcție de compania aeriană cu care veniseră (se verificau boarding pass-urile).
Ne-am așteptat și noi rândul, dar pentru Eurowings nu venea nimic. Era amiază, un soare dogoritor și noi tot mai agasați. Din fericire am găsit un autocar parcat la umbra căruia ne-am adăpostit făcându-ne loc cu generozitate, să încăpem cât mai mulți 😀. Parola, ca să zic așa, era ”și dumneavoastră sunteți cu Eurowings, da? Ați aflat ceva?” ”Încă nu, da' haideți la umbră!”.

Prin rotație, câte unul dintre noi se ducea în aeroport să vadă ”ce se mai aude” (nu se auzea nimic în afară de răcnetele angajaților, fiindcă vacarmul nu încetase deși mulți pasageri plecaseră deja cu autocarul; veniseră alții, în schimb), iar omul meu a abordat calea clasică, sunând la Eurowings.
Vezi să nu aibă succes... A dat peste un pitpalac înțepat care s-a rățoit că ei nu au ”nicio informație că zborul ar fi fost redirecționat” (ce vorbești, Franz?! Unde zici că lucrezi? Faci cornulețe cu mac?), prin urmare nu au rezervat niciun autocar pentru noi. Soluția pe care ne-a propus-o a fost să luăm un tren spre Catania - ”la clasa a doua!” a subliniat el - și să le trimitem chitanța că ne vor deconta costurile ulterior (adică la Paștele Cailor).
Mulțumim pentru nimic. Am mai stat, ne-am mai învârtit. Niște indivizi ne dădeau târcoale propunându-ne curse private spre Catania, pentru 70 de euro de persoană. Cu chitanță, certamente, precizau ei dând energic din cap. Nu s-a încumetat nimeni; nu doar că suma era destul de mare și asta chiar nu s-ar fi decontat, dar cum să pleci așa în neant în mașina unor necunoscuți? Era clar că suntem turiști veniți în vacanță, ce garanție aveam că nu ne-ar fi jefuit de tot ce aveam?

Aventura asta s-a încheiat cu un happy end pe care nu ni-l explicăm prea bine. O doamnă reprezentantă TUI a venit să ne întrebe dacă suntem cu Eurowings. Rămăseserăm singurii care nu plecaseră. Yes, am strigat vreo 30 de inși, cu speranță. ”Și sunt printre dumneavoastră unii veniți cu TUI?” S-au ridicat câteva mâini răzlețe. ”Bine, haideți că am organizat un autocar și din ce văd aveți loc cu toții”.
Și cu asta s-a rezolvat. Am făcut aproape 4 ore până în Catania, gratuit, în condiții absolut confortabile, cu aer condiționat și un popas. Uite-așa am făcut noi un tur al insulei cum nu credeam că va fi posibil.
Nu știu care-a fost treaba cu doamna de la TUI, dar la câte binecuvântări și mulțumiri a primit, cred că și-a curățat karma pentru următorii 20 de ani.

Din autocar am văzut ”vinovatul” care din fericire se calmase vizibil, dar tot mai pufnea la noi.

Din fericire, asta a fost singura peripeție de care-am avut parte. Am ajuns cu bine la cazare (un B&B decent) și-n următoarele zile am explorat nu doar orașul și împrejurimile, ci și principalele puncte de interes: Taormina și Siracusa (inclusiv Ortigia).

Câteva zile mai târziu decolam spre Valletta, unde ne-am petrecut cea mai mare parte a concediului. Ne-am plimbat pe îndelete, am vizitat din plin, am aflat o mulțime de lucruri interesante am fost și la plajă, am ajuns și în satul lui Popeye Marinarul, am experimentat tot felul de delicatese locale și ne-am întors cu povești și amintiri dintr-o țară pe cât de mică, pe atât de semnificativă în istoria Europei, despre care până acum nu știuserăm mai nimic.

În ordine cronologică, data viitoare când ne citim vă invit să dăm o raită prin Catania 🙂.