luni, 26 august 2024

Periplu în Sicilia și Malta: primii pași în Valletta, o bijuterie a Renașterii târzii (5)

Malta a reușit să ne ia prin surprindere imediat după ce am aterizat, deși ne documentaserăm și eram în oarecare măsură cu temele făcute. De fapt, n-am făcut o legătură logică. Știam că abia în 1964 și-a dobândit independența față de Regatul Unit și a fost membru al Commonwealth-ului, deci n-ar fi trebuit să fim surprinși că se circulă pe stânga. Dar cumva nu ne gândiserăm la asta și aveam în plan să închiriem o mașină. Plan la care am renunțat pe dată și în retrospect, nici n-ar fi fost de dorit. Găsirea locurilor de parcare s-ar fi dovedit a fi un veritabil coșmar.

Am ales un hotel din Valletta și timp de nouă zile ne-am bucurat de panorama portului. Probabil cel mai bun view pe care l-am fi putut avea, la un preț rezonabil.


Mai puțin ne-am bucurat de salvele de tun (care fac parte din cotidian și a căror periodicitate am reușit doar în parte să o înțelegem), dar inclusiv cu ele ne-am obișnuit.
Cu vreo două chestii nu ne-am putut obișnui, însă: absența frigiderului - la temperaturile din Malta este de neînțeles de ce nu ai frigider în cameră și trebuia să ne aprovizionăm în fiecare zi, neavând unde păstra ceva la rece - și scările pe care trebuia să le urcăm de fiecare dată când ieșeam în oraș.

N-or fi ele fost abrupte, dar erau multe și după o vreme ți se cam puneau pe inimă.

Malta este o insulă micuță (316 km pătrați), iar Valletta are o suprafață de numai 0,8 km pătrați. Dar este minunată, o combinație superbă de istorie, arhitectură barocă, soare și Marea Mediterană. E o destinație de explorat, simțit și trăit. De altminteri, politicianul și scriitorul Benjamin Disraeli a descris Valetta drept un ”oraș al palatelor, construit de gentlemeni pentru gentlemeni”.
Și nu se înșela.

Ne-am plimbat, am descoperit-o pe jos și cu trenulețul turistic, am savurat aerul estival și am explorat străduțele înguste, faleza, arterele principale și părculețele.


Limbile vorbite sunt malteza și engleza; bine că o au pe cea din urmă, fiindcă malteza e-n cea mai curată păsărească. Un fel de combinație între italiană și arabă, aș zice, în tot cazul ceva absolut imposibil de intuit sau înțeles. Judecați și voi:

În imaginea din stânga aveți și traducerea în engleză. Este că malteza e o limbă ușoară și intuitivă? Da, așa mă gândeam și eu 🙄.
Pe parcursul sejurului am circulat cu autobuzul (25 de euro o cartelă valabilă timp de o săptămână) și călătoriile au fost confortabile, chiar dacă - paradoxal, având în vedere suprafața redusă a insulei - obositor de lungi.

Ca urmare a unei festivități locale, orașul era împodobit de sărbătoare și aveam să regăsim aceste decorațiuni și în celelalte insule pe care le-am vizitat.


Valletta este una din puţinele zone locuite care şi-au păstrat aproape în întregime caracteristicile originale. Oraşul nu a suferit modificări importante din 1798, momentul în care a fost abandonat de Cavalerii Ioaniţi, acesta fiind unul dintre principalele argumente care stau la baza farmecului autentic și aerului vibrant al celei mai mici capitale din Uniunea Europeană.

Într-una din plimbările nocturne am ajuns la Fântâna Triton, ale cărei lumini se schimbau în fiecare zi. În seara aceea, având în vedere inclusiv concursul dat de culoarea neobișnuită a cerului, spectacolul vizual a fost unul aparte.


Fie-mi iertat momentul de vanitate...


Dacă ați ajuns până aici cu lectura, vă mulțumesc și v-aș întreba ce preferați să facem data viitoare: mergem în satul lui Popey Marinarul și la plajă sau ne facem de cap la berăria Farsons? 😀

4 comentarii:

SAM spunea...

Foarte frumos ai descris, poate-o sa ajung si eu vreodata. Fantana e frumoasa, era si muzica? Scrie ce doresti, abia astept sa citesc!

Ioana spunea...

1. Foarte fain per total.
2. Da, ai perfecta dreptate. Chiar am inceput de curând să studiez klingoniana și aduce cu ea, deci nu pot spune că e așa complicata.
3. Popeye !

Greta spunea...

Îți mulțumesc din suflet, SAM! :) Fântâna nu avea muzică, dar era tare frumoasă, într-adevăr :)

Greta spunea...

Ioana, Popeye it is! :D
(Am râs tare la chestiunea cu klingoniana :)))) ).