Valurile de ură gratuită la adresa unei campioane

Și-a fost ieri finala feminină de la Wimbledon. Și mare mi-a fost bucuria când, după 57 de minute de joc, Iga Świątek a ridicat trofeul deasupra capului 🙂 Pentru ea este cel de-al șaselea trofeu de Grand Slam, din tot atâtea finale disputate. That pretty much says it all, cum ar zice englezii care pe bună dreptate se pot lăuda cu cel mai prestigios turneu de Grand Slam din toate cele patru. 

Ok, am zis după ce-am terminat de aplaudat și țopăit prin casă (in all fairness, n-aș putea să mă bucur cum m-am bucurat pentru Simona noastră la vremea ei, însă tot bucurie a fost. Nu știu de ce, dar mi-a fost dragă fata asta de când am văzut-o prima dată jucând). Și după ce m-am bucurat, hai să vedem ce zic românii noștri despre Iga. 

Și-au zis, frățiuer. Au zis și-au tot zis și nu mai osteneau de zis. 

Am mai scris la un moment dat despre faptul că mulți români o urăsc irațional pe jucătoarea poloneză, din motive care admit că mă eludează în mare parte. O numesc ”roboată” și ”polacă”, spun că este ”urâtă” și ”strâmbă”, nu joacă după cum și-ar dori domniile lor și e ”ahtiată după bani” (pe-asta din urmă habar n-am de unde-au scos-o, oricât aș specula). 

Iar suprema porcărie: o numesc ”autistă”. E o mizerie atât de mare aici - nu doar la adresa ei, ci și a părinților ai căror copii sunt loviți de nenorocirea asta - încât orice comentariu este de prisos. 

După acuzația de doping de anul trecut s-au dezlănțuit de-a binelea. Chiar dacă argumentele Igăi au fost acceptate de ITIA (detalii aici, pentru cine e interesat) și a scăpat cu doar o lună de suspendare, pe cetățenii Asculătoresei Gigel din Adâncata de Pădure și Băgăciosu Veturia din Coborâții de Vale nu i-a putut păcăli. Ei știu mai bine! ”Polaca e un robot drogat” e doar un exemplu din gălețile de noroi pe care-au găsit de cuviință să le reverse în comentarii, ofticați că fata asta a câștigat turneul de la Wimbledon. 

Scorul meciului de ieri a fost unul istoric, dar cumplit pentru Amanda Anisimova, adversara Igăi: 6-0, 6-0. Aproape de neimaginat așa ceva într-o finală de Grand Slam, ultimul caz de acest gen datând din 1988. Am urmărit a doua jumătate a meciului și e de neînțeles ce s-a întâmplat cu Anisimova, cum de s-a prăbușit în asemenea hal. Cei care se pricep mai bine spun că a cedat psihic și probabil au dreptate. 
Poate n-ați fi crezut, dar și aici au găsit Gigeii și Veturiile ceva de criticat. ”Polaca ar fi putut să-i facă și ea cadou un game, dar i-a plăcut s-o umilească, huo”. Băi, nene. Băi. Nene. Ce mama naibii de idee e asta? La asemenea nivel nu faci ”cadouri”. Nu riști să-ți ajuți adversarul să reintre într-un meci pe care-l ai în mână. 
La naiba, că nici n-are sens să demontez asemenea nerozie. Dar oamenii obișnuiți cu ”să se dea” găseau condamnabil faptul că Iga n-a trimis intenționat mingea în porumbi. 

Campionii primesc și prosop personalizat 😃

Alții au opinat că de fapt ”polaca a câștigat pe greșelile celeilalte”, că așa cred ei că se câștigă o finală la zero: exclusiv pe erorile adversarului. Mai că-ți vine să-i trimiți pe ei să joace, dacă adversarul greșește vin și ei cu un trofeu de Grand Slam la Coborâții de Vale. Că doar ce mare scofală, nu? 
”De ce s-a bucurat atâta că a câștigat, că doar cealaltă n-a jucat nimic”. Chiar așa. Doar nu e niciun motiv de bucurie să câștigi cel mai râvnit trofeu al tenisului 🙄. 

Contemplând valurile astea de mizerie, nu pot să nu mă-ntreb cine i-o fi obligând pe oamenii ăștia să se uite la meciurile Igăi. I-o ține careva legați cu lanțuri pe canapea cu normă de bere și semințe? Sau te pomenești că și-or fi pierdut telecomanda? 
Și nu, nu cred că toate astea au legătură cu jocul ei, ci cu ea personal. Că de exemplu nici Naomi Osaka nu face vreun show pe teren, dar nu-mi amintesc să fi citit vreodată mitocănii la adresa ei. Iar ceva mă face să cred că nici la adresa Igăi nu s-ar fi spus atâtea porcării dacă nu ar fi avut atâtea rezultate spectaculoase. 
Nu-i vorbă, e dreptul fiecăruia să-i placă (sau să-i displacă, mai bine zis) oricine. Dar sunt totuși niște diferențe, niște nuanțe. Mie de exemplu nu-mi place Djokovic. Nici ca stil de joc și în niciun caz ca om. Însă nu m-apuc să-l fac în tot felul și recunosc faptul că e unul dintre cei mai mari tenismeni ai tuturor timpurilor. 

Urâți mai sunt unii. Cumplit de urâți și de otrăviți sufletește. 

Și-acum să urmărim cel de-al patrulea set al finalei masculine. Personal îmi doresc să câștige Alcaraz și momentan lucrurile nu arată prea grozav în ce-l privește, dar în niciun caz n-o să-l fac pe Sinner albie de porci doar fiindcă nu mă dau în vânt după el 🙄.