Mi-a placut din primul moment de invatatoare, pentru ca era tanara, simpatica si foarte prietenoasa. Tin minte si-acum ca era imbracata intr-o rochie vernil de panza topita. "Ce frumoasa e tovarasa!", am soptit fascinata, simtindu-ma, pentru prima data in ziua aia, ceva mai putin ingrozita.
Am intrat in clasa si ne-am asezat in banci. Pe fiecare pupitru era cate o floare. Nimeni n-a indraznit sa atinga ofrandele depuse acolo de frumoasa blonda in vernil. Nu mai stiu ce ni s-a spus, cred ca nici n-am fost prea atenta. Ni s-a dat plastelina si-am modelat fiecare ce ne-a dus capul. Yours truly a izbutit o bila de plastelina bleu (ce chestie, cat de fix mi-a ramas amanuntul asta in minte...).
"Tovarasa" m-a intrebat ce-am mesterit. "O pruna", am rostit eu cu mandrie. Beats me daca as sti sa va spun de ce am dat tocmai raspunsul asta, trag nadejde ca la varsta de sase ani stiam ce culoare au indeobste prunele. Ma rog. Probabil din acelasi motiv pentru care, un numar de luni mai tarziu, am zis ca Oradea este "un continent din tara noastra" :D Exces de creativitate, carevasazica.
Liniute, bastonase, nodulete (chiar, mai tineti minte?), "Ana are mere", "Parvule, mananca incet!", daca 1+1 fac 2, 2+1 cat fac? Aveam un penar cu pitici, de care eram foarte mandra. Stiam pe de rost basme in versuri ("Alba ca Zapada" si "Gasca de Aur"; inceputul celui dintai mi-l amintesc si-acum) si nu-mi placea matematica. Imi placeau in schimb fundele din cap si mi-era ciuda ca "tovarasa" nu-mi dadea decat foarte rar cuvantul la orele de dezvoltarea vorbirii. Retrospectiv, o inteleg pe biata femeie. I-o fi fost arhisuficient de cat imi dezvoltam vorbirea in timpul celorlalte ore :D
De-atunci a trecut mai bine de-un sfert de veac.
N-am cine stie ce nostalgii. Nu mai port demult funde, cred ca nici penarul cu pitici nu mai exista, insa mi-ar placea sa mai rasfoiesc o data Abecedarul.
Voi de ce va aduceti aminte cand va ganditi la prima voastra zi de scoala? :)
Postări
6 comentarii:
Hei, ce frumos ai scris! Ce vremuri, ce amintiri...
Cami :) Ideea mi-a venit instantaneu, dar constat ca, de cand am terminat de scris, ma gandesc numai la "atunci"... :)
Salut. Mi-au placut amintirile tale iar poza de final face toate like-urile :).
Eu am povestit mai demult despre prima zi de scoala aici: http://aradeanca.com/15-septembrie-amintiri-din-curtea-scolii/ . Cand o sa ai chef te invit sa citesti, sigur o sa iti placa :).
@Andreea, iti multumesc! :) Am citit articolul tau si asa m-am emotionat amintindu-mi de etichetele asemanatoare timbrelor... aproape uitasem de ele.
O, tempora... Si cand te gandesti cate alte chestii faine se prea poate sa fi uitat.
ei, a venit la fix articolul tau, eu nu pot sa dorm de emotii ca maine incepem si noi scoala, clasa I, evident :) copilul doarme bustean de doua ore deja si eu ma perpelesc aicea de grija mea - ce-oi face maine :)) bine, a oftat si ea de cateva ori inainte sa adoarma, si dupa ce i-am spus ca invatatoarea este atat de buna, ca nici nu stie sa tipe, s-a intors pe partea cealalta si a adormit. Imi aduc aminte cu foarte mare placere de invatatoarea mea, si nitel de pe la scoala. Imi aduc aminte ca aveam fete de banca pe care le caram zilnic acasa cu randul cu colegul de banca. Imi aduc aminte de stilouri, mai intai am avut unul negru mare si parca ii ziceau romanesc, si apoi unul chinezesc de care aveam foarte mare grija (fii-mea a nenorocit deja doua cu Tinkerbell si unul cu Hello Kitty), imi aduc aminte cum apasam pompita aia ca sa stoarcem si ultima picatura de cerneala :) Imi aduc aminte cum caram placuta de faianta cu grija cand aveam desenul ca sa amestec culorile pe ea :) si mai imi aduc aminte de cordeluta care avea cusute doua funde mari albe pe ea si pe care daca o uitam acasa era nenorocire mare. A, si mergeam si veneam singuri de la scoala, printre blocuri si pe strada principala, calaream santiere si blocuri in constructie, si nu ne manca nimeni.
@Veronica, ce experienta, ce emotii pentru tine si pentru mititica de ea :)
Multa bafta, sa incepeti maine intr-un ceas bun! :)
Da, si eu tin minte cum amestecam culorile ("guase", parca) pe o placuta si ce mandra eram de ce iesea acolo... desi talentata la desen n-am fost niciodata.
Trimiteți un comentariu