De cand m-am intors din concediu, am parte de niste zile destul de ciudate la serviciu, mai ales (sau influentate in mod direct de job, ceea ce e cam tot aia). Si tinand cont de faptul ca sunt genul de angajat stupid care-si ia cu el acasa problemele de la munca si doarme cu ele in pat, nu se poate spune ca am fost neaparat in my best state of mind in ultima vreme.
In rezumat:
- Alergatorul Isteric e tot cu noi, desi dupa ultimele meciuri era vorba ca va fi transferat la un alt departament, pe motiv de (nu prea) vagi note de incompatibilitate cu restul colectivului. Dar l-am gasit unde-l lasasem, ceea ce ma face sa cred ca e la fel de atemporal in departament precum serialul "Tanar si Nelinistit" sau gandacii de bucatarie.
- Despre acelasi Alergator am aflat ca m-a barfit la sefu' cat am fost in concediu; nu stiu ce i-a spus, pot doar sa presupun ca a facut recapitulare de data trecuta. Anyway, in mod direct nu mi s-a comunicat nimic deocamdata, deci stau in expectativa (vestea barfei a ajuns la mine pe fermecatorul traseu "seful a zis ca X s-a plans de tine"). O minunatie, ce-i drept. Iar statul in expectativa e cel putin la fel de comod ca spagatul pe cuie.
- Si tot acelasi Alergator a intrat mai nou intr-o faza pe care personal o gasesc ingrijoratoare: ma iubeste si e foarteee preocupat de mine. Iata cateva mostre: "Micuta mea, nu vreau sa te enervez, dar sa nu uiti sa faci cutare lucru"; "Esti un copil deosebit de bun si de inteligent"; "De chestiunea asta se ocupa Greta, stie mai bine ca oricine ce are de facut!". Nu pricep ce l-a apucat. Mi-am exprimat cu glas tare mirarea in fata acestei explozii de simtaminte nobile. "De parca nu stii ce draga-mi esti!". Pai tocmai aia e, ca am aflat :)). Dar un raspuns tot n-am.
- Atmosfera din micul nostru departament e destul de incordata, in general; duse sunt vremurile cand aveam accese de ras pana ne dureau coastele si obrajii. E o stare de tensiune aproape constanta (si nedeclarata, pentru ca functionam pe principiul "la noi la intreprindere, toata lumea e multumita", cum zicea Mateias).
- Ne-am pricopsit cu doua colege noi. Una e bolnava cam zece zile pe luna, in medie (that is, cam 2 saptamani lucratoare) si nu trebuie sa fii Harvey Specter ca sa te prinzi ca e bolnava in cele mai convenabile zile (such as, inainte sau dupa weekend). Cealalta are aproape 40 de ani si s-a dus, plangand (la propriu, subliniez - plangand) la manager sa reclame ca e terorizata de una din colegele mele. Colega in discutie are 21 de ani. (Nu, n-o terorizase. Doar i-a facut cunoscut ca n-o sa-i puna nimeni covorul rosu numai pentru ca a plonjat la noi si ca a rasfoi catalogul de toamna-iarna 2012/2013 al unuia dintre furnizori nu inseamna munca). Fara (alte) comentarii.
Other than that si apropo de titlu, vand Alergator Isteric. Oare cine l-ar cumpara?
Postări
4 comentarii:
Da, da si eu tot cu Suits (tu esti de vina, stii da?).
Alergatorul ar trebui trimis la mine, in ''schimb de experienta''. Trust me,dupa o luna cu mine, te-ar vedea exact asa cum esti, buna ca pita calda :d
@Carmen, stiu ca eu sunt de vina pentru Suits si nicio mustrare de cuget n-am, asa sa stii :D
Cat despre Alergator, nu ca n-as avea incredere in tine :P, dar cred ca omu' e hopeless. Mergem inainte si ne lasam, in privita asta, dusi de val... ca daca am incercat sa inotam contra curentului, ni s-a zis ca suntem mai tinere si trebuie sa ne adaptam :D
vezi ca dragostea aia mare a alergatorului sa nu fie de fapt vreo remuscare ca a scapat prea multe la sefu, si intamplate si neintamplate.
@Veronica, stii ca m-am gandit si eu la asta? Chiar mi-am zis ca i-o parea rau. Nici nu mai stiu cum sa ma port cu el, e pur si simplu instabil.
Trimiteți un comentariu