Bucuria unei așteptări :)

Nicio personalitate culturală sau artistică nu-mi este mai aproape de suflet decât el.  Nicio muzică nu-mi place mai mult decât aceea dirijată de el. Pe nimeni nu urmăresc "în exercițiul funcțiunii" cu mai multă pasiune decât pe el.  Omul acesta îmi este atât de drag, încât dacă aleg să cred în vieți anterioare, ajung la concluzia că trebuie să fi fost ceva care m-a legat de el mai mult decât faptul că dă viață uneia dintre cele mai frumoase muzici din lume. 

Alaltăseară l-am urmărit la televizor aniversându-l pe uriașul Daniel Barenboim, prietenul său de-o viață, în cadrul unui concert susținut la Berlin. Celebrul pianist a împlinit 70 de ani în acorduri de Beethoven si Ceaikovski, înconjurat de orchestra Filarmonicii din Berlin și călăuzit de bagheta extraordinarului, minunatului și dragului meu Zubin Mehta :)

Iată-i la finalul concertului. Chimia, magia dintre ei doi, întreținute și alimentate de-o viață dedicată iubirii lor pentru muzică, sunt aproape palpabile. 

Nu știu ce impresie le fac eu altora, dar nu sunt multe lucruri care mă pot face cu adevărat fericită.  Adică de genul celor care mă pot ajuta să mă detașez, să uit de orice altceva și să fiu  "acolo" 100%.  Insă privindu-l și ascultând muzica dirijată de el, sunt cu adevărat fericită. Mi se umple sufletul de bucurie, parcă prind aripi, este emoție în stare pură. 

Ca experiență culturală, nu-mi imaginez că ar mai exista ceva care să-mi dăruiasca trăiri atât de intense.  

Cu ajutorul Lui Dumnezeu, îl voi revedea peste câteva luni :) Sunt, evident, foarte nerăbdătoare, dar în același timp savurez și așteptarea aceasta...  E parte din vraja pe care Zubin Mehta a aruncat-o pentru totdeauna asupra mea într-o seară de septembrie a anului 2005, când l-am văzut la București dirijând Simfonia a VI-a de Mahler.