luni, 5 noiembrie 2012

Vis de Nisa si de-azur.... *


Dupa cum va povesteam acum vreo luna, Cannes este un oras care m-a deconcertat intr-o anumita masura, asa incat am incercat sa nu mai anticipez nimic referitor la Nisa. Marturisesc, insa, eram destul de convinsa ca este un loc cel putin la fel de snob precum Cannes - si de ce n-ar fi fost, in definitiv? E pe Coasta de Azur, e unul dintre cele mai mari orase din Franta (al cincilea, daca nu ma insala memoria), e superb, ar avea prin urmare toate motivele sa fie ingamfat si sa ne trateze "de sus" precum confratele sau de la 30 de kilometri distanta.

Nu doar ca m-a surprins in cel mai placut mod, insa, in interval de doar patru zile, m-am "imbolnavit" de Nisa. 

Promenada seamana in mare parte cu aceea din Cannes. Dar, spre deosebire de acesta din urma, Nisa este un oras mult mai.... teluric. Mai "asezat". Mai de-al nostru, al celor multi care nu consuma caviar dimineata, la pranz, seara si intre mese. Si as spune ca este si mai eclectic - nu mai departe de 5-600 de metri de promenada strajuita de palmieri si "bordurata" cu buticurile Vuitton, Prada, Chanel sau Dior, incepe zona pietonala - unde se gasesc si magazine pentru toate buzunarele, si localuri tip fast food, si cafenele cu preturi accesibile.
Si tot in partea aceea se afla piata, care in fiecare luni devine piata de antichitati, micii comercianti punand uneori in vanzare adevarate obiecte de arta (am ezitat serios in fata unui serviciu de cafea de moda veche, din portelan aurit si avand inclusiv zaharnita, dar am renuntat gandindu-ma ca e prea pretentios la transport. Acum regret, mai ales ca nu costa decat 40 de euro). Cu alte cuvinte, e loc pentru toata lumea, iar asta nu face decat sa adauge un plus de farmec locului si, in acelasi timp, o nota de autentic.


Ca si la Cannes, am optat pentru circuitul turistic, numai ca aici ne-am dedulcit de-a binelea: am mers o data cu trenuletul si de doua ori cu autobuzul etajat (cu autobuzul se face un tur mult mai complex si foarte bine pus la punct - dureaza circa 50 de minute si are 11 statii, in care vine la fiecare jumatate de ora. Biletul e valabil o zi intreaga si ne-am "tras" de doua ori prin oras, de care nu ne-am mai fi saturat).





Oarecum spre surpriza noastra (retroactiva, adica ne-am dat seama de asta abia cand am revenit acasa si am purces la sortat pozele), n-am facut foarte multe fotografii in Nisa. Probabil pentru ca parea atat de normal, atat de firesc. Sau poate, cine stie, am fost mai ocupati sa-l privim si sa-l simtim, decat sa-l fotografiem.

Am vizitat trei muzee (Matisse, Chagall si palatul Lascaris - la cel din urma am avut norocul de a prinde o expozitie temporara de instrumente muzicale vechi, printre exponatele careia se regasea si cel mai vechi trombon din lume). Matisse mi-a placut si nu prea - exceptand tabloul "Tempête à Nice" ("Furtuna la Nisa"), care intr-adevar mi s-a parut deosebit, nu pot spune ca mi-a ramas ceva in amintire (chiar daca in memorie, da). Muzeul Chagall a fost mai pe gustul meu, pentru ca majoritatea tablourilor erau insotite de o nota explicativa, de mare ajutor in cazul unui profan in domeniu. 

Nisa este un oras pe care mi-as fi dorit sa-l pot lua cu mine.

Este orasul in care am baut sampanie veritabila (adica singura pe eticheta careia scrie "Champagne"; in lipsa acestei certificari, orice alta bautura "cu bum" este vin spumos, nu sampanie). E... buna :) Putin aspra, seducatoare, insinuanta. Si n-a fost decat 16 euro sticla de 750 de mililitri (name it sampanie proletara, dar tot buna e  :D).

Este orasul in care am mancat inghetata cu aroma de flori. De iasomie, de trandafiri, de lavanda. Am concluzionat ca, probabil, pentru astfel de delicatese s-a inventat sintagma "hrana zeilor". Nu ocoliti gelateria Fenocchio, daca ajungeti prin zona. E ultracunoscuta si pe buna dreptate mentionata in orice ghid turistic al Nisei.  Nu cred sa fie multe locuri pe lume unde gasesti inghetata din floare de portocal.

In ultima zi am baut o cafea la hotelul Negresco, pe care ne-am dorit neaparat sa-l vedem "pe dinauntru", intrucat citisem cate ceva despre istoria lui. Fondat de un roman la sfarsitul secolului al XIX-lea, e unul dintre cele mai luxoase hoteluri din lume, decorat intr-un stil absolut iesit din comun (ne-am amuzat gandindu-ne ca asta face parte din strategia de management: clientii sunt atat de ocupati sa se zgaiasca la jucariile si decoratiunile din salon, incat nu ajung sa consume nici jumatate din ce-au comandat :D).




Nu cred sa ma intorc prea curand - atat de multe locuri stau, vorba aia, la coada...  - insa mi-as dori sa revad candva Nisa. E mare lucru sa fii sofisticat fara a fi pretentios - iar Nisa a reusit cu siguranta acest lucru.

* (titlul postului este o parafraza a singurei poezii de Bacovia care-mi place - "Note de primavara")

PS:  in "episodul" urmator va povestesc cum am jucat la cazinoul din Monte Carlo.  Expresia "baba si mitraliera" e o subestimare a intamplarii cu pricina :D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu