Sub soarele monegasc

Despre Principatul Monaco se poate spune că nu ne-a dezamăgit; din foarte multe puncte de vedere, a fost așa cum ni-l imaginaserăm. 

Am făcut de-acum obișnuitul tur cu trenulețul turistic și-am fotografiat cu îndârjire.

Cazinoul din Monte Carlo

În fața cazinoului era parcată o mașinuță viu colorată. Nu era cine știe ce, afară de faptul că lumea se strânsese să se uite la ea și toți făceau poze.  De parcă nu mai văzuseră mașini, domn'le :D

 Ah, da... omisesem un amănunt: era un Ferrari absolut superb :))

Ceea ce ne-a surprins a fost multitudinea de clădiri. Cu siguranță, monegascii trăiesc cam înghesuiți. Ulterior am aflat că Principatul Monaco este cunoscut drept statul cu cea mai mare densitate a populației între toate țările lumii (18.000 locuitori pe kilometru pătrat).

Am vizitat, bineînțeles, Palatul Grimaldi. Mi-a plăcut foarte mult, audioguide-ul era foarte cuprinzător și-ar fi meritat să ascultăm tot ce avea de povestit.  N-a fost timp însă, așa că peste unele descrieri am trecut mai repede. 

Nu era permisă fotografierea în incintă, prin urmare am făcut doar poza asta:

În imediata apropiere a palatului se află Catedrala Sf. Nicolae (cunoscută și sub denumirea de "Catedrala Monaco"), unde au avut loc numeroase servicii religioase memorabile în istoria familiei Grimaldi și unde, printre mulți alți prinți, sunt înmormântați Grace Kelly și Rainier al III-lea.

După aceea am vizitat Muzeul Oceanografic. Sute de specii de vietăți marine (alge, peștișori in cele mai vii culori imaginabile, rechini, căluți de mare, caracatițe, sepii samd), exponate unice (unul dintre cele mai vechi costume de scafandru din lume, unul dintre cele mai vechi submarine sau o navă din secolul trecut), precum și foarte interesante schelete - printre altele, scheletul unei balene. 

Cu deosebire interesant mi s-a părut faptul că bazinele sunt alimentate cu apă direct din Marea Mediterană, iar ecosistemele sunt reproduse cu fidelitate.

Părăsind muzeul, ne-am mai plimbat vreo două ceasuri și-am mai făcut niște poze. 

Eh, si la lăsarea serii, ne luăm noi și purcedem spre cazinou...  Eram deciși: aruncăm o privire pe-acolo, jucăm de zece euro (adică-i dăm de-a azvârlita de dragul amintirii, nu că am fi fost atât de nebuni să ne imaginăm că am putea câștiga ceva) și gata.

Când am văzut cam în ce fel sunt îmbrăcați cei care intrau, ne-am întrebat dacă ni s-o permite accesul. Rochii de seară, smocking-uri, diamante. Dar ne-au lăsat. Înauntru.... palat, nu altceva. Mă uitam în jur ca broasca la inundație. Am identificat sala de joc (mă rog, una dintre ele), broasca a rămas la locul ei :D Evident că nu aveam ce căuta la mese, unde se așezaseră deja niste posesoare de accesorii Vuitton (autentice, cred :D), ci ne-am dus la "păcănele", unde-am jucat Blackjack.

Adică mă rog, "am jucat" e un fel de-a spune. Suma minimă era zece euro, iar aparatul ne-a înghițit prompt bancnota. Soțul a pierdut cinci euro în timp record, fără sa câștige nicio mână, iar apoi am trecut eu la butoane, să pierd și eu ceva :D Surprinzător, am câștigat două mâini una după alta (mi-au venit cărți bune, n-a fost meritul meu), ceea ce m-a făcut să visez că voi pleca din Monte Carlo cu avionul personal :D M-am scuturat din această frumoasă reverie în momentul în care am pierdut tot ce pariasem :)))

Drept pentru care am părăsit demni cazinoul, i-am mai făcut niște poze - care-au ieșit splendid, dat fiind că se lăsase seara) și-am plecat luând cu noi niște amintiri într-adevăr aparte.

Mi-a plăcut Monaco, dar m-aș mai întoarce doar pentru o vizită mai amănunțită a Palatului Grimaldi. În rest.... cred că am văzut cam tot ceea ce e cu adevărat semnificativ în minusculul, dar atât de spectaculosul stat de pe malul Mediteranei.