Armstrong, acest campion la doping viteză

Dacă mai e cineva care nu știe, Lance Armstrong, celebrul rutier care-a câștigat de șapte ori Turul Franței și practic a scris istorie în ciclism, tocmai a recunoscut că s-a dopat pe tot parcursul carierei sale. Evident, vor sforăi unii cu superioritate, înscriindu-se astfel cu succes în categoria "după război mulți viteji se arată". Cum altfel, cuvântează acești înțelepți, ar fi putut câștiga atâtea curse, mai ales în condițiile în care concurenții situați mai jos în clasament au fost deja dovediți că s-au dopat? Era de la sine înțeles că și el trebuie s-o fi făcut.  Cumva.

Aham, bine. Problema nu e asta, sau nu numai asta. Cu adevărat revoltător este felul în care Armstrong a înțeles să pună la punct o adevărată industrie, numai în scopul de-a se dopa și de a-și ascunde urmele. O întreagă rețea de complici, din care făceau parte, printre alții, medici, oficiali din lumea sportului, avocați. Armstrong n-a picat niciodată un test doping, pentru că a fost întotdeauna informat despre testarea respectivă cu măcar o jumătate de oră înainte ca aceasta să aibă loc. Timp suficient pentru o transfuzie rapidă, menită să ascundă eritropoetina din organism.  Mai curat, mai eficient dopat, mai strălucitor.  Acum și în varianta cu lămâie.

Ziare.com detaliază strategia lui Armstrong, strategie care de șapte ori l-a făcut rege și care acum l-a trântit în țărână. E drept că l-a trântit doar o dată, nu de șapte ori.  Numai că nu se va mai ridica niciodată. 

 "Stateam in bucataria lui Lance cand ne-a prezentat planul: el urma sa il plateasca pe Philippe (gradinarul lui Armostrong si omul bun la toate - n.red.) pentru a ne urma pe motocicleta in Turul Franței iar acesta cara un termos plin cu EPO si avea un telefon cu cartela pre-pay. Cand aveam nevoie de 'Edgar' (EPO - n.red.), Philippe trecea prin trafic si facea livrarea. Simplu, rapid la intrare si la iesire. Fara niciun risc. Pentru a fi discret, Philippe ii aproviziona doar pe cataratori, cei care aveau nevoie cel mai mult: Lance, Kevin Livingston si cu mine. 'Los Amigos del Edgar' (prietenii lui Edgar - n.red.). Din acel moment, Philippe nu mai era Philippe, omul bun la toate, Lance, Kevin si cu mine il numeam 'Motoman'", a afirmat Hamilton."

Tyler Hamilton era un  coechipier al lui Armstrong. Așadar, caracatița era extinsă în toată echipa. Probabil nu s-ar fi putut altfel. Ceilalți cicliști nefiind chiori și nici născuți alaltăieri, singura modalitate de a se asigura de discreția lor era aceea de a-i face complici. Numai că Armstrong a fost mereu cel care-a luat crema. 

Steroizi, transfuzii, eritropoetină. Și asta, ani în șir. Titluri, glorie, sponsori extatici, fani în delir, conturi bine garnisite. Iar acum, prăbușirea. 

Armstrong își toarnă o găleată de cenușă în cap. Nu că i-ar mai fi rămas altceva de făcut, în treacăt fie zis. "A fost numai vina mea, regret, vreau să recâștig încrederea oamenilor și să-mi cer iertare". Înduioșător. Apropo, de care oameni e vorba? De cei pe care camarila ta de avocați i-a târât la tribunal pentru calomnie, când te-au arătat cu degetul că trișezi? Sau poate de cei care erau sunați de ciracii tăi și terorizați cu amenințări, tot pentru că voiau să te demaște?

Dincolo de faptul că, scurt pe doi, Armstrong a recunoscut doar în momentul în care efectiv nu mai avea nicio șansă de-a continua minciuna, mă revoltă niște reacții citite pe câteva bloguri românești. Nu dau link-uri, pentru că nu consider că merită, dar le citez exact așa cum au fost scrise:

 "A câștigat corect, pentru că s-a dopat mai bine decât ceilalți".

 "El rămâne un campion. Da,  poate s-a dopat şi a fost mai şmecher decât ceilalţi. Dar a făcut asta într-un sport în care majoritatea practicanţilor săi de mare performanţă recurg la substanţe interzise sau, cel puţin, nu sunt curaţi sută la sută". 

 "Dacă a reușit să fenteze sistemul, înseamnă că sistemul era deficitar. Bravo lui pentru ce a realizat!".

Sursele sunt diferite, dar opiniile se aseamănă atât de mult încât te ia durerea de cap.  Cum vine asta, frații mei albi? Felicitări că te-ai drogat mai bine decât adversarul? Felicitări că ai trișat în timp ce-i înfierai pe toți care cutezau să te acuze și propovăduiai fair play-ul? Felicitări pentru că, de la deal la vale, nu ești decât un mincinos prins cu pantalonii în vine și eritropoetina în vene?

Bravos, națiune.... Avem o scară de valori și niște repere de te ia cu frisoane.