Am dormit cu noduri azi-noapte și încă-mi vine greu să-mi adun gândurile pentru a scrie. N-am stare, sunt fericită, surescitată, emotionată, exaltată. Dau filmul înapoi, retrăiesc momentul și nu-mi vine să cred că mie mi s-au întâmplat, aseară, următoarele:
- am dat mâna cu Zubin Mehta și i-am mulțumit, într-o engleză gâtuită și frisonată, pentru bucuria pe care mi-o aduce prin muzica lui;
- am primit autograf pe autobiografia lui, pe care-o luasem cu mine special în speranța că...
- m-am fotografiat alături de el.
Revin cu relatări amănunțite. Despre minunea de concert pe care l-am audiat (Simfonia a II-a de Mahler). Despre cum aproape nu mi-am luat privirea de la el și mi-am ținut mâinile încleștate pe tot parcursul concertului ca să-mi controlez tremurul stomacului și al sufletului și aproape mi-au dat lacrimile. Despre el, despre momentul ACELA. Despre amabilitatea lui, despre mâna mea în mâna lui, despre ochii lui.
Dar ca să povestesc toatea acestea, e musai să mă adun puțin. Momentan aș ieși în stradă, aș opri trecătorii și le-aș povesti :)
Mulțumesc tuturor pentru pumnii strânși :) După cum se vede, au ajutat :)
(Chestiunea îndrăzneață pe care-o făcusem când v-am spus despre asta a fost că i-am scris asistentei lui, căreia i-am povestit în trei fraze despre admirația mea pentru om și pe care am întrebat-o dacă există vreo șansă să-l întâlnesc. "Bineînțeles", mi-a răspuns ea în chiar ziua următoare, "îl puteți aștepta în culise după concert").
Mi-aș striga fericirea în cele patru vânturi :)
Postări
15 comentarii:
Ma bucur ca ti s-a indeplinit dorinta! :) Eram pe departe cu pronosticurile mele :)) Acum astept detaliile :)
Mulțumesc, Thea! Încă sar prin casă ca o capră zurlie, deschid cartea și mă uit la autograf, mă uit la poză, iar țopăi...
N-am mai simțit niciodată așa-ceva :)
You're my hero.
Rox
@Rox, nu știu dacă merit să fiu hero... Cred că am avut o șansă extraordinară. Și, probabil, mi-am dorit asta atât de mult, încât Universul a zis, fie... :)
Aia cu Universul e din Coelho? :D
Felicitari maxime, doamna! That's the attitude! Cere si ti se va da:D
Te pup si te imbratisez strans de tot!
@Carmen, da. Câteodată merge la fix Coelho, dom'le!
Well, nu știu dacă aia cu cerutul și datul funcționează întotdeauna, dar eu și la ora asta încă sunt sub impresia momentului de aseară :) Ar trebui să fie un stimulent destul de puternic ca să mai cer și altădată diverse ;))
Mă bucur din tot sufletul pentru tine! Şi te cred pe cuvânt că ai o stare de-ţi vine să zbori. Bravo pentru curaj!
Super! Iti mai tin pumnii si altadata :)
@Ale, nici în seara asta nu știu dacă sau cât o să dorm, în continuare mă simt ca și cum aș fi băut terebentină :D Noroc că am liber până luni, altfel mi-aș fi făcut griji referitoare la prestația mea la muncă :))
În retrospect, nici mie nu-mi vine să cred ce-am îndrăznit. Vizionez în draci youtube-uri cu el, pe urmă mă uit (iar :D) la poze și mă apucă bâțâiala: chiar am vorbit eu cu omul ăsta?
@Andreea, săru'mâna! :)
Lume, nu vreau să sune ca la Oscaruri :D, dar la modul cel mai serios vă mulțumesc pentru gândurile voastre bune, care-au trimis energii pozitive și-au contribuit să se întâmple asta :)
Sunteți extraordinare :)
Ce frumos ai scris, ai transmis prin cuvinte tooata starea ta.
@Miha.ela, nici nu-ți imaginezi ce bucurie mi-ai făcut :) Pentru că dorința mea este exact asta: să redau cât mai elocvent în cuvinte fericirea pe care mi-a dăruit-o acest om.
Mulțumesc! :)
Poate ca si el s-a bucurat de emotiile si admiratia ta.
Inca o data: ma bucur pentru ca ti-ai realizat acest vis.
Acum trebuie sa iti pui alta dorinţa :)
Veronica.
@Veronica, dacă ai ști cât de mult îmi doresc să fie așa cum spui! El mi-a dăruit atâta fericire, drept ar fi ca sentimentul să fie, cât de cât, reciproc.... sau măcar să știe cât de mult a însemnat pentru mine gestul lui și amabilitatea de care a dat dovadă.
Altminteri, hmm.... aș mai avea niște dorințe pe listă, într-adevăr. Da, probabil e timpul pentru următoarea... :)
Bro, nici nu asteptam altceva de la tine decat sa iti implinesti visele. Bravo!!!
@Eh, Bro.... adevărul e că un astfel de vis îmi părea prea mult. Chiar și acum mi se pare extraordinar ceea ce s-a întâmplat. Deci, nu trebuie să ne fie teamă să visăm...!
Trimiteți un comentariu