Nu prea mă pot concentra la nimic zilele astea. Tot e bine că reușesc să-mi fac treaba la serviciu, dar afară de asta nu sunt în stare de nimic constructiv. Nici într-o dispoziție foarte creativă nu se poate spune că sunt.
Așa că până una-alta, că tot e Valentine's astăzi, vă las cu un anunț matrimonial publicat cândva la începutul secolului trecut. Ce credeți, ați fi fost eligibile? :D
Eu, cu siguranță, n-aș fi trecut nici de calificări, ca să zic așa :D Păi dacă habar n-am să căznesc pianul? :)) Cât despre învârtitul lingurii la foc, cred că-i mai bine să nu aducem vorba... :P
Voi cum stați la aceste capitole?
(N-am pățit nimic, slavă Domnului, doar că m-au năpădit emoțiile pentru ceea ce v-am spus că-mi doresc din tot sufletul să se întâmple. Îmi doresc atât de mult, încât simt asta aproape fizic, în tot corpul. Și, cum ziceam mai sus, nu mă mai pot gândi la altceva).
Postări
2 comentarii:
Hm, mare schema. Pot sa caznesc orice pian, pot sa dau si proba. Caznesc cu tot cu urechile audienţei. Si caznesc si lingura aia daca ma supar. Dar de ce tre sa învârti lingura la foc? Ce apucături ciudate mai au câte unii!
Veronica.
Felicitări pentru partea cu pianul, Veronica. Tare mi-aș dori și eu, măcar "Melc, melc, codobelc" să pot cânta.
Chestiunea cu învârtitul lingurii mi-a dat și mie de furcă. Cred că am găsit explicația: pe plitele medievale :D pe care trebuie să le fi avut lumea la începutul secolului trecut, mâncarea se prindea de oală dacă nu era cineva să învârtă permanent :)) Deci tânărul aspirant știa să gătească, deducem :D
Trimiteți un comentariu