Miercurea trecută, undeva în jurul prânzului, vine un coleg de la alt departament, cu o faţă prelungă.
- Să-ţi spun ceva, zice, e o eroare în sistem...
Ce noutate, mă gândii eu, în condiţiile în care sistemul tuşeşte de zici că e infectat cu Pertussis.
-... şi din cauza asta, vă vin cel puţin vreo 500 de colete pe care trebuie să le prelucraţi prioritar. Facturile au coduri greşite şi numai voi le puteţi corecta.
Acum beneficia de întreaga mea atenţie.
- Ne vin CÂTE?
-... vreo 500, minimum.
Trag aer în piept şi-mi spun că probabil un sentiment asemănător au şi războinicii kamikaze. A doua zi ar fi trebuit să am liber. L-am întrebat pe şefu' dacă e cazul să renunţ la ziua liberă, a fost de acord şi mi-a mulţumit. Am încercat să dorm bine în noaptea aia, dar numai facturi, coduri şi cutii mi-au defilat prin faţa ochilor şi prin vis.
N-au fost 500, au fost aproape 1000. Le-am terminat sâmbătă. Dar în paralel cu ele, am avut de făcut şi alte treburi. Tot prioritar, cum altfel. Au fost 'j de telefoane, mail-uri, Frau Cutărică ce s-a întâmplat cu X chestie, Greta ajută-mă cu asta, fă aia, drege ailaltă, "s-a rezolvat problema cutare? Vă rog să ne informaţi urgent în ce status se află" etc etc etc.
Nu mă laud, nici nu mă plâng. Probabil sunt niţel maso, pentru că aproape m-am bucurat că am ocazia (again, fiindcă nu e prima dată) să-mi demonstrez angajamentul şi implicarea. Sunt conştientă şi de faptul că n-o să-mi ridice nimeni statuie.
Doar mă întreb dacă mai-marii "de sus" or fi ajuns cumva la concluzia că io-s Nikita şi mă sabotează metodic, în loc să-mi dea la temelie direct.
Postări
5 comentarii:
Oooo, aici as putea scrie un roman fluviu :). Stii ce mi-a spus un olandez sadea cand i-am povestit o experienta de-a mea oarecum asemanatoare cu a ta? Mi-a zis "eu cred ca te exploateaza..." si era foarte serios :)
1.Recunoasterea vine cand nu te-astepti :)
2.Asa cum deja ti-am mai spus, nu astepta nimic, asa nu risti sa ai deziluzii.
3. Nu uita motivul pentru care ai ajuns "invizibila", cand e vorba de recunoasterea meritelor. Si neuitarea, sa-ti fie mobilizatoare. Sa-ti fie tel!
4. E o etapa, o sa treaca, e un coboras nasol, cam pe dos si cu multe ghionturi. N-o sa dureze la nesfarsit, trust me!
Hai ca ai puetere! :)
@Thea :)) Să recunoaştem, olandezul era foarte perspicace :D
@Carmen:
1. Hm, continuu să nu mă aştept, atunci :))
2. Tocmai zisei că nu mă aştept. Aştept cel mult de la mine să mă mai lase şi rece ceea ce se întâmplă acolo, că nu e firma mea. Dar cred că-n privinţa asta sunt hopeless :D
3. Multe-aş putea uita, dar asta nu.
4. Pfuaaa, în gât îmi stă etapa asta. Unde trebuie să semnez că m-am săturat de ea? :)))
Nu cred ca cineva vrea cu tot dinadinsul sa se intample chestii din astea, ca nimeni n-are chef de puls 120 si creieri prajiti sub tensiune la munca. Trece-o si tu la categoria aia lunga cat o zi de post: "Shit happens".
S-ar putea ca implicarea ta sa nu fi fost chiar in zadar, exact cum spune Carmen mai sus. Nu poti sa stii daca nu cumva unuia dintre colegi/sefi i-a sarit in ochi faptul ca pe tine se poate baza firma si ca nu te dai bolnava cand da echipa de greu. Ca sa ramanem in sfera vorbelor de duh in engleza: "What goes around, comes around". Poate totusi au dat in lucru statuia aia. :)
@Anonim, ah, dar nu mi-am imaginat niciun moment că ar fi dorit cineva un asemenea bucluc... Nici nu vreau să-mi închipui câte explicaţii au avut de dat "mai sus", pentru că s-au întârziat o groază de livrări.
În mod direct, n-a fost vina nimănui. Indirect, IT-ul a luat-o pe cocoaşă pentru că au făcut nişte actualizări care au cauzat damage în baza de date, de-aici şi codurile invalide.
Chiar la "shit happens" am şi trecut întâmplarea, fuse şi se duse... rămân orele suplimentare acumulate şi, sper, bilele albe :D
Trimiteți un comentariu