"Hannibal" (2013)

E prima dată când scriu o cronică despre un serial care mi-a plăcut, care m-a intrigat şi a cărui continuare o aştept cu maximă curiozitate, dar pe care nu-mi vine să-l recomand. Şi asta nu pentru că nu ar fi bun - este excelent realizat, atât din punct de vedere al scenariului, cât şi al jocului actoricesc şi al filmării în sine. Pe de altă parte însă, e un serial tenebros, întunecat, sinistru, în fiecare episod regăsindu-se cel puţin câte un detaliu macabru.

Personajul care dă şi numele serialului, Hannibal, este un foarte reputat psihiatru şi, în acelaşi timp, un intelectual rasat şi un tip pedant, îmbrăcat întotdeauna foarte elegant şi căruia nu-i lipseşte niciodată batista din buzunarul sacoului. Dintre pacienţii săi ajunge să facă parte şi Will Graham, un expert criminalist de la FBI, înzestrat cu o empatie şi o sensibilitate ieşite din comun, ceea ce-l ajută să pătrundă în mintea criminalilor şi să reconstituie mental momentul crimei. Dar această activitate este extenuantă la nivel psihic şi Graham începe să sufere de tulburări nervoase, motiv pentru care superiorul său îl încredinţează lui Hannibal pentru terapie.
Sezonul întâi se încheie cu Will Graham internat la sanatoriu în vederea unei evaluări psihiatrice complexe, fiind arestat pentru comiterea a cinci omoruri. 

Nu vreau să scriu prea mult, pentru că poate vă aventuraţi să vedeţi filmul şi-n cazul ăsta numai de spoilere nu aveţi nevoie. Cum am spus, e un serial sumbru şi e necesară o doză mare de umor negru ca să nu-ţi vină rău în clipa în care e descoperit un cadavru spintecat şi căruia îi lipseşte inima, iar în secvenţa imediat următoare, cineva taie inima în felii şi o pune în tavă, în sos de vin... :D Sau când, la autopsia victimei unui omor, medicul legist exclamă stupefiat: "îi lipsesc intestinele! De ce i le-o fi scos criminalul? Doar nu face cârnaţi?!"... şi-n scena următoare, o mână dă la manivela unei maşini de făcut cârnaţi :))

Adevărul e că mă suspectez pe mine însămi că-s puţin tralala, altminteri de ce m-aş uita la un serial de felul ăsta? Prin comparaţie, "Dexter" e la nivel de grădiniţă... se-ncalţă cu fesu', vorba aia :))

Dincolo de toate astea însă, e un serial foarte bine făcut. Mads Mikkelsen joacă rafinat, fin şi tăios ca un bisturiu. Paralela cu Hannibal Lecter nu prea se justifică din punctul meu de vedere, dar n-o să dezvălui de ce cred asta, pentru că ar rezulta tot un spoiler. Muzica este de cele mai multe ori sumbră şi induce un element suplimentar de tensiune, dar din scenă nu lipsesc vinurile fine, mâncarea bună sau muzica clasică. 

E un film ieşit din tipare şi foarte inteligent, dar care nu poate să placă decât amatorilor de filme cu psihopaţi geniali şi diabolici. Anyway, aştept nerăbdătoare sezonul următor :)) Oare e cazul să-mi fac griji?