Dacă nu se întâmplă ceva neprevăzut e vorba ca săptămâna viitoare să-mi reiau lucrul la birou, după exact două luni de când lucrez de acasă. Perspectivă care nu prea mă încântă, ca s-o zic pe-aia dreaptă.
Da, sigur că-mi va prinde bine să ies din nou și să revin la normalitate, dar nu cred că am dus atât de tare dorul metrourilor care au mai mereu probleme (de ordin tehnic și nu numai), încât să mă bucur. A lucra de acasă se potrivește foarte bine cu firea mea introvertită și-am ”inventariat” o mulțime de avantaje, la care nu fără părere de rău voi renunța.
- Dimineața mă ridic agale din pat pe la un 7:40 cinstit și am timp berechet 20 de minute pentru toaleta matinală, pentru a mă schimba într-o ținută casual (nu port haine ”de zi” în casă, dar nici în pijama nu stau) și pentru a-mi pregăti cafeaua. La ora 8 sunt online, fresh ca o lăptucă. De săptămâna viitoare va trebui să mă trezesc cel târziu pe la 6:15 ca să prind metroul de 6:54 și - dacă am noroc să circule conform programului - la 8 sunt la birou...
- Cu unele excepții, îmi gestionez timpul cum vreau și mă pot relaxa mult mai bine. Pot lua pauze de 5-10 minute când îmi ”fierb” creierii, fără să se uite ciudat vreun coleg sau șefu'. Deși, nu-i vorbă - compensez apoi, cred că-n astea 2 luni dac-am avut cel mult vreo 2-3 zile în care să fi lucrat 8 ore. De regulă tind spre 9 și peste (recordul a fost de 12 ore. De la 8 la 20. Cu mâncat de prânz în fața calculatorului. Am zis că-mi iese sufletul în ziua aia...).
- Vreau cafea bună? Am chef de-un biscuit, o banană sau o bucățică de ciocolată, hrană pentru nervi și energie pentru creier? Bucătăria e la 2 pași. La birou s-a zis cu luxul ăsta, că nu m-oi căra cu frigiderul după mine în fiecare zi.
- O ședință plicticoasă pe Skype, la care trebuie să iau parte că ”așa se face”, dar pe o temă care nu mă privește? Îmi închid microfonul ca să nu se audă țaca-paca în taste și răspund tacticoasă la mail-uri de rutină (care nu m-ar solicita prea mult, astfel încât să rămân un bob atentă și la ce se discută în covârșitor-de-importanta ședință). Dacă mă interpelează totuși careva deschid microfonul, cuvântez, după care-l închid iar și-mi văd de treabă.
- Îmi vine mult mai ușor să lucrez o oră în plus, știind că nu am de mers apoi altă oră (minimum) cu metroul. Senzația de ”sunt stăpână pe timpul meu” e cumva mai pregnantă.
În ansamblu, sunt mult mai puțin hăituită și mă odihnesc mai bine. Trece altfel timpul, iau pauză de prânz jumătate de oră, mai schimb o vorbă cu jupânul, îmi întind oasele când amorțesc... Știu că pentru mulți oameni s-a dovedit dificil să lucreze de acasă, dar mie mi se potrivește genul ăsta de muncă și prevăd c-o să mă smiorcăi serios vreo săptămână-două, până-mi reintru în ritm...
PS: și m-aș lipsi fără regrete de plăcerea de-a face cunoștință cu creveții (care e posibil să apară într-un final glorios, că-ntre timp cred c-au ajuns la pubertate deja...) 🙄
Postări
12 comentarii:
Yep, astea is marile avantaje ale muncii de acasă. Trezitul normal, nu cu stres, lipsa grijii "cu ce ma îmbrac azi", nu te mai machiezi cât încă dormi pe tine, nu mai stai în aglomerație .... Eehe.
Cât am stat în Londra, cred ca am mai zis, am făcut voluntariat la Oxfam, magazin caritabil, după care m-au angajat. Ei bine, magazinul era la fix 7 minute de casa noastra. Ieseam din curte pe la 9 fără un sfert, mergeam drept o străduța, făceam dreapta, mergeam pana în capăt, stânga și am ajuns. Tare mișto. Plus ca efectiv am adorat sa lucrez acolo, exceptând faptul ca plata era mizerabila...
Insa după asta am prins un post tocmai în nordul orașului, ceea ce însemna că trebuia să îl tai în doua. Făceam o ora jumate dus, una si vreo 50 la întors și nici nu îmi plăcea, era munca la calculator și aveam un manager obsedat sa ne îmbrăcăm office deși... Nu lucram cu nimeni :)).
A fost oribil. La fel, trenuri anulate, trenuri stricate, trenuri ținute între stații, da-te jos ca ne-am gândit sa schimbam destinația trenului în care esti și tot asa. Am avut inclusiv o criza de nervi, interioara bineînțeles, când într-una din seri, urcând la stația Victoria, ca de obicei, am descoperit că efectiv... Nu puteam urca pentru ca era împachetata de oameni. Am stat 40 de minute blocata lângă un perete, pana sa reușesc sa ma urc într-un tren. Habar nu am ce a fost, insa dacă cineva ar fi vrut sa facă un atentat, acolo crapam toți.
Acum, în final, sa zic bomba bombelor :)) am gasit un post de acasă, e drept ca e pe vânzări, insa e vorba de echipamente din industria agricola. E part time, salariu fix și...firma e din România :))). Momentan nu vinde nimeni nimic, vom avea 2 saptamani pentru a pune la punct o strategie, lucram și la imaginea broșurii de prezentare, a materialelor de pe site și tot asa..
E un startup și din păcate, asta inseamna ca persoana care îl deține e cam împrăștiata și nu prea le are cu organizarea, treaba care sincer ma irita destul de rău, fiindcă știu ce înseamnă asta. Insa e dispus sa discute, sa asculte, sa fie criticat. Ceea ce compensează cumva. Ma bucur ca putem vorbi liber, ca ne putem spune ideile si ca se și pun în aplicare dacă se stabilește ca sunt ok. Banii nu sunt grozavi, dar evident, decât nimic tot e ceva, plus ca mai adaug la cv și ținând cont ca lucrez inclusiv la construcția imaginii, cred ca va suna interesant pentru un viitor angajator.
Mi-ar fi plăcut și sa găsesc un post on site, insa momentan nu ma simt ok cu nivelul de franceză și cumva, prefer sa fiu acasă. Dacă as fi turuit, era una, insa nu ma atrage munca între francezi când știu clar ca ar exista frustrări și bârfe cauzate de cum le vorbesc limba...
Imi pare ff rău ca nu va lăsa sa lucrați de acasă! Măcar atât să se fi învățat din pandemia asta si să lase lumea sa trăiască mai bine fără să-și piardă o parte din viata pe naveta, la ingramadeala. Ar fi avantaj si pt angajat si pt angajator!
Obsesia de a controla fizic angajații e prea bine înrădăcinata...
oooh da?! la birou... te inteleg perfect. se pare ca la noi nu avem planuri de a ne intoarce la birou cel putin pana in sept, sa ii tina. ai listat atatea avantaje ca e greu de reintrat in starea de hai la birou.
Alor mei le prieste ca suntem toti acasa, chiar daca uneori nu avem timp de joaca. Mai am si scoala online, asa ca ma ajuta sa fiu acasa. De scoala se discuta amanarea pana la anul urmator, nu stiu cum vom face.
Sa fiti bine!
Cris
Exact la fel si eu. Nu vreau sa merg la birou. La noi se incepu saptamina asta dar daca ma gandesc nu vreau sa vad moaca la nimeni. Parca si gandul de a merge imi creste tensiunea. Plus ca momentan sunt in procesul de a pune implanturi si orice ma calca pe nervi de la durere.
Chiar vorbeam cu sotul zilele astea ca masurile astea de distantare sunt pentru mine si daca as putea le-as lasa mereu. Ma refer la locurile libere in transportul in comun, spatiul la cozi. Masca insa nu imi va lipsi desi sincer ma enerveaza nitel sa vad cati nu poarta si trateaza totul ca si cand ei nu pot lua.
doamne ce ma amuza ce ai zis cu creveti dar sa stii ca sunt curiosa de povesti noi cu ei.
Yey, mă bucur mult, felicitări din suflet!!!
Niciun început nu e grozav din punct de vedere financiar, dar ai să vezi ce-ai să crești, ai să capeți încredere în tine, ai să-ți îmbunătățești franceza, de n-o să-ți vină nici ție să crezi!
Iuhuuu, dar cât de bine-mi pare, n-ai idee! >:D< Bonne chance, să fie într-un ceas bun! :)
Am reușit să obțin, deocamdată, să mă ”împart”: luni-miercuri birou, joi-vineri acasă. E bine și așa, decât deloc...
Vedem cum o fi, din aproape în aproape. Dar într-adevăr, orele alea pierdute pe navetă nu ți le mai dă nimeni înapoi.
Da, cam despre asta cred că e vorba de fapt. Fiindcă de lucrat, lucrăm exact la fel de acasă. Aspect pe care sunt convinsă că l-au constatat și ei.
Sunt invidioasă pe voi :)) Și da, exact asta e problema mea acuma: nu pot, frate, să-mi regăsesc dispoziția de-a sta prin metrou cu orele.
O să mă reobișnuiesc, nu-i vorbă, dar pân-atunci...
Te îmbrățișez :) Aveți grijă de voi.
Ei, Maya, cum au fost primele zile? Încerc și eu să mă stimulez, pe sistemul ”curaj, găină, că te tai” :D
Altminteri, te înțeleg pe deplin, chiar semănăm la asta: și mie mi se potrivesc măsurile de distanțare socială. Sunt fix pe gustul meu. O să-ncerc să plec mai devreme la serviciu, ca să nu prind orele de vârf când metrourile sunt aglomerate... Deși asta va însemna să mă trezesc încă și mai devreme, grrr.
Cât despre creveți, când apar cred că le dedic postare :D
:)) mersi, sa fie. De luni se reiau și cursurile de franceză. Ce pot sa zic, ajuta mult la încredere și optimism chiar și un post de genul asta. Eu sper sa se transforme în ceva mai bun, dar vom vedea :)
Inca sunt acasa si saptamina viitoare. Eu merg cu bicicleta la munca. Incerc sa lungesc cat pot perioada de stat acasa. Ma gandesc sa merg 2 zile la inceput. Chiar a scris cineva o postare pe facebook despre cum e in izolare si relatiile cu oameni zici ca este pentru mine. Acum ca recitesc ce am scris si apoi tu nu sunt sigura ca ai intrebat de munca sau de implanturi
Trimiteți un comentariu