Nu mai știu dacă am menționat asta vreodată, dar copil fiind, basmul ”Albă ca Zăpada și cei 7 pitici” mi-a fost cel mai drag. N-aș ști să spun de ce, dar nicio altă poveste nu mi s-a apropiat în același fel de suflet. Ilustrata primită la vârsta de 7 ani de la mătușa mea emigrată în Statele Unite, foarte asemănătoare cu imaginea de mai jos, reprezintă una dintre cele mai fericite amintiri ale copilăriei.
(Plecarea mătușii mele peste ocean în 1987 este o altă poveste. De dragoste, de curaj, de tăria de a începe viața de la zero la 41 de ani, pe un alt continent, într-o țară a cărei limbă nu o știi. Poate o să scriu despre asta cândva).
Ei bine, se pare că și Albă ca Zăpada (versiunea Disney) va fi una dintre victimele political spanacului, pardon, a political correctness-ului. După cum notează presa americană, au apărut o serie de proteste legate de scena sărutului care o readuce la viață. Pasămite analiștii parcurilor tematice pentru copii au ajuns la concluzia că această scenă ar trebui ”eliminată”, pentru că.... prințul o sărută fără consimțământul ei 🙄 (sursa)
Și,
desigur, adorabilii noștri compatrioți nu se lasă mai prejos, (postarea din stânga a
fost publică, motiv pentru care nu cenzurez numele. Doamna e ”asumată”,
cum s-ar zice).
Iar acesta nu este unicul exemplu. Mai citisem pe unii care opinau că de fapt și ”Cenușăreasa” ar trebui modificată, fiindcă povestea surorilor care și-au tăiat călcâiul pentru a putea încălța pantoful este, de fapt, automutilare 🤯
Pentru numele lui Belzebut. Asta ar însemna că Scufița Roșie ar trebui interzisă pentru că e despre copii mâncați de vii și despre animale spintecate, iar dacă ”analiștii” ăia ar citi ”Capra cu 3 iezi”, probabil că i-ar lovi apoplexia.
(Off topic și nu prea: băi, m-am ramolit eu sau ”Frumoasa din pădurea adormită” n-a avut niciun copil și cetățeana din imaginea de mai sus îi bate pe câmpi fără niciun pic de grație? 🤔 Te pomenești că o avea oarece fantezii dubioase inspirate de ”Kill Bill”).
Îmi aduc aminte cât de fascinată am fost de povestea Albei ca Zăpada și cât de dragă mi-a fost. Nu cred că un copil ar percepe ca fiind nepotrivit acest sărut. Și, de fapt, nici nu este nimic nepotrivit. Cei mici sunt puri, ei nu au creierii îmbâcsiți de political spanac pe băț, ei simt și au inima curată. Copiii care citesc despre o prințesă înviată cu un sărut rămân cu ideea că iubirea adevărată învinge, chiar și dincolo de moarte. Ce e greșit în asta? De ce naiba se forțează atât de mult nota, ajungându-se la asemenea exagerări? Unde se trage linia?
Nici nu mai pomenesc de pitici. Având în vedere că după ce-a murit o așezaseră într-un sicriu de cleștar, probabil că analiștii îi consideră un soi de perverși. Iar Morocănosul ar fi cu siguranță chemat la comisia de disciplină pentru bullying.
Mă întrebam mai sus unde se trage linia. Dar cred că întrebarea e alta: se mai trage vreo linie?
6 comentarii:
well this is a bit too much! Adultii au preconceptiile lor si duc totul la extrem.
Recunosc ca dupa ce am descoperit alte povesti (suntem pasionati de pisica MOG, sau povestile Juliei Donaldson de ex), mi-e putin mai greu sa le citesc alor mei copii pe cele clasice. Bine aici este si pt ca ai mei copii au 1000 de intrebari pe langa poveste, la Rapunzel au intrebat unde erau parintii vrajitoarei si de ce nu i-au explicat cand era copil ca nu e frumos sa se poarte asa si ca frumusetea interioara e mai importanta (face palm, i know). Le place sa citim Capra cu 3 iezi, eu evitam partea cu mancatul sau taiatul burtii lupului, dar ei s-au prins si m-au intrebat de ce nu le spun cum e, ca e o poveste, nu se sperie asa usor. insist mult pe imaginatie si ca in povesti tot e posibil. Mno, adoram sa imi spuna mama povesti, Alba ca zapada si Hansel si Gretel erau preferatele mele. Acum sunt atat de multe carti, atat de faine, ai de unde alege, daca vrei sa eviti anumite povesti, chiar poti fara efort.
Cris
Dar povestea in care printesa saruta un broscoi si ca urmare acesta se transforma intr-un print minunat? Asta cum s-ar interpreta de catre 'aparatorii' corectitudinii politice?
Irina
Zilele trecute a fost "Cenusareasa", varianta Lily James, la TV. In mod miraculos, lne-am protapit toti 4 in fata ecranului. Eu si Miss ne-am uitat pentru basm, feerie, Lily J., iar baiatii, de plictiseala probabil. Ei, si la un moment dat m-a intrebat fiica-mea care e basmul meu preferat. Mi-am dat seama ca nu rezonez nici cu fratii Grimm, nici cu HC Andersen. Am raspuns "Muzicantii din Bremen". E tot Grimm, dar ma facea sa rid. As mai spune "Frumoasa si bestia", dar nu-mi amintesc ca-l citeam cind eram copil. De fapt, cred ca prefer 1001 nopti, Aladin in special.
Jual
Așa e, Cris - despre asta e vorba, de fapt. Despre dusul la extrem, într-atât încât rezultatul nu mai are nicio legătură cu intenția de la care a pornit totul (și care se prea poate să fi fost una bună, dar a fost forțată până la denaturare).
Ah, da, exact. Uitasem de asta. Păi cred că ”apărătorii” ar conchide că e un abuz la adresa broscoiului (ce, l-a întrebat careva dacă vrea să fie transformat?) și ar sesiza protecția animalelor.
”Muzicanții din Bremen” îmi sunt foarte dragi :) Iar Andersen nu mi-a plăcut nici mie. Nu știu, parcă e cumva prea mohorât...
Trimiteți un comentariu