Postarea asta ar fi trebuit să fie publicată alaltăieri, respectiv pe 29 aprilie, dar eram prea obosită. Nu mi-am impus niciodată să scriu dacă nu aveam starea necesară și în niciun caz nu aveam de gând să fac așa ceva taman în ziua când Zubin a împlinit 85 de ani.
M-am gândit la el, însă. Mi-am adus aminte de cele 14 concerte de până acum la care am avut șansa de-a mă regăsi printre spectatori, la felul în care mi-a revelat frumusețea muzicii clasice și la sprijinul emoțional pe care de aproape un deceniu îl regăsesc în muzica dirijată de el. Cu mare emoție am așteptat concertul de pe 17 aprilie - pe care, în alte împrejurări, l-aș fi audiat din sala mare a Filarmonicii din Berlin. De vreme ce s-a desfășurat fără spectatori, l-am urmărit de acasă în transmisiune directă, prin aplicația Digital Concert Hall.
Sigur că n-a fost la fel, dar pentru mine a fost o imensă bucurie să-l revăd. Arată bine și e la fel de grandios ca-ntotdeauna - chiar dacă dirijează tot stând pe scaun, ceea ce cred că nu se va mai schimba. Dar ce contează! Important e cum sună orchestra sub bagheta lui - și sună extraordinar, iar el este la fel de maiestuos ca-n toate miile de concerte dirijate de-a lungul a peste jumătate de secol.
Imaginea aceasta e o captură dintr-un video de prezentare a repertoriului concertului din urmă cu 2 săptămâni, în care s-au regăsit o lucrare de Olivier Messiaen și Simfonia a IX-a de Anton Bruckner.
Atât de multe motive pentru care îl admir. Atât de multe pe care i le datorez. Atât de multe pentru care am să-i mulțumesc ❤️
La mulți ani, dragul meu Maestro 🙂 Fie neîndepărtată ziua când te voi regăsi în spațiu și timp real.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu