Salată de weekend (54)

Dacă ar fi picat azi Valentine's Day, probabil vă invitam la salată de inimioare. Oare cum o fi aia? Eh, o să aflăm dacă mai combatem pe-aici peste 2 ani, că-n 2025 pică joi și poate ne sălățim și atunci, sănătoși să fim.
Bun, deci n-avem inimioare azi, însă printre altele avem un fel de declarație de dragoste intercolegială. Destul de originală ea, declarația; dar tot declarație rămâne, rezon.

🚆De la 1 februarie s-a ridicat obligativitatea purtării măștii și în mjloacele de transport în comun (cred că eram printre ultimele land-uri care-o mai aveau) și încă mă simt ciudat. În primul rând, am sentimentul că fac ceva greșit. În al doilea rând, uit să mă dau cu ruj dimineața. De unde rezultă că trebuie să te reobișnuiești și cu normalitatea, după 3 ani altfel (Doamne, când au trecut 3 ani?!). În primele zile chiar ne cercetam suspicioși unii pe alții, cu niște priviri gen ”ia uite, deci așa arată niște mutre de oameni”.

❤️ Open space-ul poate fi de multe ori un motiv de migrene, dar până la urmă e o problemă de obișnuință și câteodată poate fi chiar amuzant. Ca de exemplu atunci când inginerul te informează că te iubește foarte mult, dar trebuie să inițiezi urgent o procedură de-a înlocui anumite piese la flota celui mare client pe care-l ai. După care-ți urează mult succes în demersul de a-i comunica acest lucru clientului tău.
- Asta zic și eu iubire, mormăi colegul vizat. Ești la fel de pasional ca sexul cu trei prezervative puse unul peste altul.
Toți ochii s-au ridicat din monitoare, urmărind cu atenție și îngrijorare  👀 👀 👀 👀 👀 👀 👀 👀.

🚗 Am terminat de citit unul dintre romanele clasice ale lui Stephen King, probabil unul dintre cele mai bune și mai cunoscute: ”Christine”. Ce poveste, ce imaginație, ce scriitură, ce maestru. Și ce mașină psihopată 🙄.
Morala mi s-a părut pesimistă - în lupta cu răul se poate să ai impresia că ai învins, dar de cele mai multe ori nu ai siguranța că răul a pierit, că a dispărut cu adevărat și pentru totdeauna.
Și poate că nici nu a.
Dacă n-ați citit cartea, v-o recomand din răsputeri. Nu e un horror de-ăla să nu te lase să dormi noaptea, nici fobie de mașină n-o să căpătați de la ea. Este doar un thriller foarte, foarte iscusit scris. Mă apuc de alta, bine că mai am necitite 😀.

Mâine e vineri și mă simt obosită ca o gloabă. Pe de altă parte mă încearcă așa, un puternic simțământ 🤨 că-ntr-una din zile o să le fac freza cu petarda bibilicilor de la Contabilitate...