Stăteam într-o zi și mă gândeam (periculos obicei, vă spun). Nu o dată s-a întâmplat să-i aud pe unii dintre colegi, și chiar și pe șefa mea, spunând: ”ah, da, am văzut că am primit mail despre cutare chestie (n.r. - ne referim la ceva important și stresant, o problemă care-ți stă pe creier până o rezolvi), dar n-am avut chef să-mi stric seara, așa că nu l-am citit decât în ziua următoare”.
Și asta, prieteni, este ceea ce eu nu pricep nici în ruptul capului.
Cum or fi izbutind unii oameni să ignore un mail pe un subiect arzător? Să-l vadă necitit, să-l știe că e acolo persiflându-i din Inbox ”uite-mă, sunt aicea, poate că aduc un răspuns pozitiv și ți-aș face o seară plăcută, dar tu mă ignori, așa că n-o să afli astăzi, nanana și ninini 😋” și totuși, să-nchidă laptopul și să-ncheie ziua de lucru?
Mie nu mi-a reușit niciodată figura. Între noi fie vorba, n-am răbdare nici măcar cinci minute. Singura situație în care-i pot permite să mă sfideze necitit este să vorbesc la telefon sau să fiu în vreun call pe Teams. Dar simplul fapt că-l știu acolo mă râcâie grav pe Feng Shui și de cum închei convorbirea sau call-ul mă năpustesc pe el ca vaca-n lucernă (ok, asta a sunat cam ciudat 🙄).
Iar dacă pentru o seară mai pot, oarecum, înțelege asta - greu, dar să zicem - să lași un asemenea mail de vineri până luni mă depăsește absolut. Cum să poți, cum, cum, cum.
Două zile juma' fără să știi ce-a opinat Frau von TocNerviCuCiocanulDeȘnițele sau Herr von PisălogescSistematicȘiFacPeProstu'? Și capac la asta, să-ți începi ziua de luni și implicit săptămâna taman cu Email-ul în care se bate cu ciocanul de șnițele pe nervii tăi?
Cred că trebuie să fii fachir emoțional, altfel nu-mi explic fenomenul.
joi, 8 februarie 2024
Despre mail-urile cu ciocan de șnițele
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Nici eu nu pot. Și uneori cu greu mă abțin să nu dau un răspuns imediat, chiar și dacă îl știu și sunt sigură 100%. E mai bine să pui puțină distanță, dar tare e greu!
Eu le las, daca-s reviste sau alte chestii pe care le descarc numai pe laptopul de serviciu, dar numai pana a doua zi.
In schimb nu suport sa las emailuri necitite in inbox, in concediu ma straduiesc cat pot sa nu se stranga prea multe pentru prima zi de munca, cand trec prin toate.
Nici eu nu puteam in trecut. Dar acum pot si inca cu succes. Primesc zilnic asa de multe emailuri si am atatea pe cap incat daca pot amana ceva pe a doua zi, sau chiar de pe luni pe vineri, super, nici macar nu ma gandesc de 2 ori, lol.
In ceea ce priveste vacanta, nu citesc nici un email venit intre timp. Merg pe principiul, daca e important, persoana va reveni. Lessons learned dupa 20 de ani de lucru in corporatie.
@Mada, câteodată reușesc și eu asta - să nu răspund imediat, când clocotesc de draci și știu că răspunsul, chiar dacă diplomatic formulat, ar fi periculos de apropiat de ”ba pe-a mă-tii” :)))))
Și da, nu e ușor deloc. Dar în astfel de cazuri chiar și 15-20 de minute pot face diferența :D
@SAM, asta cu emailurile necitite o am și eu. Mă zgârie pe ochi să văd Unread acolo :D Le las numai pe cele unde chiar nu pot reacționa pe moment și foarte ușurată mă simt când le pot marca ”read” :))
@Anonim, bună mentalitate!:) Mi-aș dori să o pot aplica și eu. Îmi reușește doar cu apelurile telefonice la care nu apuc să răspund, însă cu email-urile primite în perioada vacanței nu merge fiindcă prin natura job-ului trebuie să fim la curent cu absolut tot ceea ce s-a petrecut în lipsa noastră (chiar dacă avem backup).
Trimiteți un comentariu