La drept vorbind e cam impropriu spus ”mostre”, fiindcă de data asta se referă exclusiv la domeniul medical. (N-am pățit nimic, doar m-am umplut de nervi. Și-o să-mi schimb medicul ginecolog).
🩺 Am mai scris și cu alte ocazii, medicina preventivă a ajuns un fel de glumă. Și una deloc amuzantă. Nu știu cum era acum 25-30 de ani, dar în ziua de azi, ca om sănătos și fără istoric familial încărcat din punct de vedere medical, nu poți face vreo analiză preventivă decât dacă plătești. Ceea ce mi se pare o porcărie, fiindcă sumele respective pot însemna foarte mult pentru o familie (de exemplu 80-90 € o ecografie mamară, 110-120 € un control dermatologic - noi pe vremuri mâncam 3-4 zile cu 100 de euro amândoi, inclusiv cu oarece delicatese și cafea. Banii ăștia pot conta mult). Aaa, dacă te îmbolnăvești, au grijă de tine. Dar am sentimentul că sistemul nu te sprijină cu nimic să nu ajungi în situația asta, să previi. Colegii mei născuți aici spun că nu era așa înainte. Fost-ai lele, sau cum era...
🩻 Și asta am mai scris: medicina tinde să devină tot mai mult o afacere. Vrei o analiză ca asigurat al Casei de Sănătate? Poftim programare peste 3 luni. Ai asigurare privată sau îți plătești singur investigația? Ce e azi, miercuri? E ok dacă vă programăm vineri dimineață, Herr Otto sau Frau Helga? Păi fmm, scuzați-mi franceza.... 🤬🤬🤬.
Bănuiesc însă că situația se schimbă dacă ești urgență medicală. Dar de ce trebuie să se ajungă până acolo? Nu există resurse? Să fim solemni, e plin de cabinete medicale și clinici care au contract cu asigurările publice de sănătate.
😷 Și, de asemenea, și asta am mai povestit: eu am o coastă de drac. Mă rog, cam nedrept să-i spun așa, că e absolut inofensivă și a fost ”creată” de organism în mod compensator, ca să umple un spațiu rămas gol după intervenția radicală din adolescență. Știu că o am de prin 2009, am cercetat-o cu regularitate la controalele periodice, ne-am salutat și la CT, și de vreo două ori la RMN. E neschimbată și nu mă deranjează cu absolut nimic.
Am avut același medic ginecolog timp de 12 ani; o doamnă doctor cu adevărat deosebită și cu mare drag îmi amintesc de ea. O doctoriță bună, meticuloasă, dedicată, grijulie și foarte apreciată. ”Dar ce mă bucur că ați venit iar să mă vizitați”, îmi zicea când mă vedea la controlul anual, de parcă venisem să sporovăim la o cafea și nu să vorba ceea 🫣.
Mutându-mă la Hamburg acum aproape cinci ani și găsindu-mi alt ginecolog (tot femeie), i-am pus în brațe toate rezultatele celor mai recente analize făcute la ultimul control în Bayreuth. Mhm-hmmm, totul ok, nimic ieșit din comun, a conchis (chestie care m-a surprins oarecum, adică eu chiar am niște particularități care ar trebui să incite măcar curiozitatea unui specialist care mă vede pentru prima dată, dar mi-am zis că asta e, medic într-o metropolă fiind, o fi văzut multe ciudățenii în cariera ei. Mai ales că se apropie de 60 de ani, deci are experiență. A fost și ăsta un criteriu în baza căruia am ales-o).
Am continuat să merg la ea până săptămâna trecută când, la controlul periodic, a dat peste coasta de drac.
- Aveți ceva ciudat, blabla.
- Nu-i nimic ciudat, zic relaxată, e chestia care așa-și-pe-dincolo și de care v-am povestit, cred că ați mai văzut-o, v-am arătat și analizele etc.
- Nein, că nu mi-ați zis, n-o aveați până acum și în analize nu apare.
Hai nu serios! Liebe Frau Doktor, știu de ea de prin 2009 și tot de atunci e documentată. Crezi că la controalele anterioare se juca de-a v-ați ascunselea sau ce?
- Nu apare, n-o aveați, analizele de la fostul medic pe care le-ați adus sunt arhivate și mai bine sunați la cabinetul respectiv să mi le trimită ei să compar.
Splendid! 😠
Mi-a dat trimitere la RMN și mormăia ceva și de investigații suplimentare.
Am lăsat-o să pască și-am plecat plină de nervi. Cum, frate. La controalele precedente unde te uitai? Pe pereți? Și ce dacă analizele sunt arhivate, ți-e lene să le cauți sau ce.
Ajunsă acasă, m-am pus pe căutat cabinete de radiologie sau clinici, pentru RMN. Găsit o mulțime. Dar din mulțimea asta, vreo două treimi nu acceptau decât pacienți cu asigurare privată, sau plătitori. Adică exact ce vă spuneam mai sus.
Până la urmă am reușit să mă programez pe 3 mai, noi fiind în februarie. Magnific.
Între timp am sunat și la cabinetul fostei doctorițe. Ce să vezi, într-un cabinet micuț dintr-un oraș de provincie nu aveau documentele ”arhivate”. Le-au găsit efectiv în 2 minute. Încă un minut ca să le transmită direct la cabinet, ale cărui date le dădusem, și gata.
- Mulțumesc, i-am zis fetei de la telefon, și să știți că niciodată n-aș fi schimbat cabinetul dacă nu m-aș fi mutat din oraș....
A râs, mi-a mulțumit, ne-am dorit reciproc o zi bună și la revedere.
Seara m-a sunat cucoana mea și pentru că nu am răspuns, mi-a lăsat mesaj. Daaaa, am primit analizele de la fostul cabinet și e totul ok, nu e nimic în neregulă, ce aveți e neschimbat și deci inofensiv, nu trebuie să mai faceți niciun RMN, vă aștept data viitoare la control.
Aha, vezi să nu. După o abordare atât de superficială, poți să m-aștepți tu mult și bine.
Am anulat programarea la RMN. Trei luni, auzi tu...
Nicio grabă momentan, dar mă documentez și de data asta caut mai aproape de casă, nu în buricul târgului.
Între un medic la vreo 55-60 de ani, foarte ”galonat” și o doctoriță de vreo 35 de ani, ambii cu sute de recenzii elogioase, voi pe care l-ați alege?
Postări
7 comentarii:
Desi am varsta parintilor tai probabil, as allege dr tanara. E la inceput de cariera ar trebui sa fie curiosa si interesata sa invete cat mai mult din orice situatie, experienta, pacient ca at are mai motivate sa studies, cerceteze resolve orice.Ideal ar fi sa gasesti pe cineva prin recomandare de la o prietena, colega etc.
Nu știu de ce, dar acum 7 ani când m-am mutat aici mi-am luat un doctor ginecolog. Atunci criteriul meu era: să vorbească engleză, să nu ne porcăim în franceză, sau mai rău, luxemburgheză 🫠 și am dat peste cel mai simpatic doctor, super calm și super profesionist. Bine, are 60 de ani (nu arată o zi peste 40). O singură dată mi-a dat un prognostic foarte greșit, de nu am fost om două săptămâni.
Ca să închei, cred ca ăștia tineri sunt mai simpatici și mai empatici, probabil își va dedica mai mult timp să analizeze ceva cu care nu este 100% familiar.
Daca ar fi pe specialitatea mea, adica alergologie, in Romania, as zice mai tanara. Pentru ca mie mi-a fost tare greu sa gasesc resurse sa invat pentru examenul de specialitate, iar partea clinica am invatat-o pe propria piele in cabinetul meu. Mai usor a fost pentru primariat, iar acum cu tot internetul si societatile medicale in care juniorii nu platesc nimic, lenes sa fii sa nu inveti ceva. Dar in Germania, si pe ginecologie, chiar nu stiu.
Mie imi place foarte mult sa indrum pacientii sa caute resurse, le indic pe cele sigure, acum sunt si aplicatii pentru controlul bolilor cronice, e chiar varsta de aur a medicinei.
Se pare ca in orasele mari e mai greu cu analizele. Nürnberg ii ok in privinta asta. Am facut RMN la genuchi anul trecut cu Termin cu o saptamina inainte.
Acum ca am aceeasi doctori de ceva ani gasesc la maxim 2 saptamini dupa si asta pentru ca nu vreau sa lipsesc de la munca.
Ai crede ca se imbunateste sistemul dar nu. Cred ca au si foarte multi noi pacienti acum.
Pana acum singura plangere ar fi la medicul de familie ca nu da nimic pentru raceala si vorbeste in termeni medicali. Anume cel nou ca din pacate fosta iesi la pensie. Cu aceasta ocazie caut unul nou.
Poate un ginecolog mai la periferia Hamburgului ar fi mai ok. Doctorii de la sate sau orasele mici au fost cei mai ok din experienta mea
Grija ca medicul ‘galonat’ ar putea sa se creada un mic Dumnezeu, sa nu stea prea bine la comunicarea cu pacientii, sa se creada indreptatit ca doar el sa zica si pacienta sa nu aiba voie sa intrebe/comenteze/completeze/corecteze.
Ai putea intreba la cabinetul din vechiul oras daca recomanda pe cineva in orasul nou - ca uneori medicii sint in aceeasi retea profesionala, au fost colegi, au lucrat in acelasi loc inainte de a se muta etc.
Se intimpla si in Canada sa fie greu de facut programari daca nu e caz critic/urgent - la mine a durat 8 luni sa ajung la endocrinolog. Si, de obicei, ia cam 6 luni sa ajung la ginecolog (partial din vauza medicilor de familie si a modului cum trimit cererile, partial din cauza medicilor specialisti care sint suprasolicitati, ori lucreaza putine ore, ori au personal administrativ cu ifose si cer reluarea procesului de la 0 daca nu le place nu stiu ce pe trimitere si tot asa). Programarile la RMN dureaza minim 6 luni, pentru o anume consultatie a trebuit sa astept 2 ani. Plus ca trebuie mereu sa fac advocacy eu pentru mine, adica sa ma lupt sa conving medicul de familie sa imi dea trimiteri, pentru ca Health Canada zice ca ar trebui sa faci controlul x dupa 50 de ani (fara sa ia in calcul ca aia o fi virsta medie pentru afectiunea respectiva, care la tine s-a declansat la 40), sau controlul y o data la 5 ani (ca din antecedente nu iese ca ai risc crescut de.. desi riscul e un calcul teoretic pina ajungi sa faci analiza). Totul e pe repede inainte in majoritatea cazurilor, nu se obosesc sa prezinte rezultatele/diagnosticele complet (gen ‘analizele arata x si y, ceea ce duce la concluzia ca z. Recomand tratament cu a/ sint doua optiini - tratament cu a sau monitorizare si in paralel b’). Nu prezinta efectele adverse ori riscurile, ori aspectele critice de monitorizat - m-am trezit saptamina trecuta ca am inceput un tratament si am aflat din prospectul medicamentului ca trebuie sa fac examen complet anual si examen ginecologic la 3 de la inceperea tratamentului - sigur cind voi cere asta mi se va spune ca nu e in ghidajul Health Canada.
Sanatate multa!
Paula.
Eu nu știu ce să zic...cred că depinde strict, dar strict de noroc sa dai de un doctor bun. Daca e sa ne luam după aia tineri ar putea fi mai buni sa ne gândim la cel mai elocvent exemplu, o anume madamã care are stanta de medic și încă se autointitulează așa, deși nu a mai practicat meseria de ani de zile ... Daca mâine aia vrea sa se reapuce, are toată libertatea, so... "Tânăr" pentru mine nu are nici o relevanță.
Nu în ziua de azi.
@Anonim, așa de mult mă bucur că am inclusiv cititori de vârsta părinților mei! :) N-aș ști să spun exact de ce, dar înseamnă enorm pentru mine. Mă bucură, mă emoționează, mă motivează. Îți mulțumesc pentru că-mi ești aproape :)
Într-adevăr, și eu tind spre doctorița cea tânără, exact din motivele pe care le menționezi și tu. E mai entuziastă, mai curioasă și, sper, mai puțin superficială...
@Mada, așa mă gândesc și eu. Medicii tineri promit să fie mai conștiincioși și se implică mai mult, tocmai pentru că nu au avut timp să se blazeze încă.
@SAM :) apreciez foarte mult răspunsul tău și te admir pentru medicul care ești. A îndruma pacienții spre surse corecte de informare mi se pare extraordinar. Poate scuti multe frici, până ajungi la doctor. Este minunat faptul că faci asta :)
@Maya, și eu m-am gândit că ăsta ar putea fi un dezavantaj al unui oraș mare. De asta mă orientez acum mai degrabă spre suburbii.
Și nu, din păcate sistemul nu se îmbunătățește. Ba dimpotrivă, aș spune...
@Paula, îți mulțumesc pentru experiența împărtășită. Cumva crezusem că în Canada e un sistem medical mai grijuliu cu pacienții (spre deosebire de cel din SUA, bunăoară...). Îmi pare rău să aflu că nu e așa. Și recunosc modelul cu ”după 50 de ani cutare analiză”, cu toate că pacientul poate are nevoie de ea mai devreme.
Dezumanizare, birocratizare excesivă, faptul că medicina e tot mai înclinată spre profitabilitate, un amestec din toate astea e ceea ce caracterizează tot mai mult un sistem de sănătate... și pacientul, care ar trebui să fie prioritatea absolută, ajunge undeva pe la coada listei de priorități.
@Ioana, știu exemplul de care zici, și ai dreptate.
Și ai dreptate și când spui că este vorba de noroc în primul rând. Am avut parte de el din plin și eu și omul meu, și au fost și situații când am fost dezamăgiți.
Sper să am mai multă baftă cu următorul medic... :)
Trimiteți un comentariu