duminică, 18 februarie 2024

Taina unei cifre care mă însoțește permanent

M-am gândit să vă povestesc ceva ce nu știați despre mine (deși pare-mi-se că am menționat mai demult, în treacăt), asumându-mi riscul de-a fi considerată, vorba lui Frau Zgaibă, fosta noastră vecină din Bayreuth, ”tralala und tralala” 😀. Pfiu, ce amintiri nepieritoare îmi evocă simpla ei mențiune.

Dar să nu-mi uit vorba. Așadar, cu toate că sunt o persoană de cele mai multe ori rațională (sau cel puțin așa am pretenția), de-a lungul vieții n-am putut să nu observ o suită de coincidențe legate de anumite numere. Sau mai precis, de un singur număr - 9, și combinațiile care îl au ca rezultat. Probabil ”bazele” au fost puse începând cu chiar cu data nașterii ale cărei cifre, însumate, dau 9. Deci pe scurt, într-o anumită măsură am unele motive să cred în numerologie.

Sigur că aceste coincidențe ar putea fi puse pe seama hazardului, dar eu nu cred că toate se pot explica astfel. Iată mai jos câteva dintre ele - cele de care-mi aduc aminte, că au fost mai multe de-atât, dar nu pe toate le-am reținut.
(Cam ăsta ar fi momentul în care ați putea concluziona că-s plecată cu sorcova, în caz că nu s-a întâmplat până acum 🤭).

- am știut că m-am îndrăgostit, cu adevărat și pentru prima oară într-o zi de 18 (mai 1995);
- mi-am luat rămas-bun în sinea mea, și pentru totdeauna, de la acel om tot într-o zi de 18 (iunie 1996). Am intuit atunci că e ultima dată când îl vedeam și timpul mi-a dat dreptate. Mă mai gândesc și acum la el uneori, cu nostalgia pe care numai prima dragoste ți-o poate da. A rămas - așa cum foarte frumos citisem într-o carte -  ”o efemeră clipă de poezie” 🙂;
- la prima probă de la bacalaureat (limba română oral), am tras biletul cu numărul 18 (și-am luat zece, inclusiv cu felicitările comisiei, vă rog să pardonați lipsa de modestie 🫣);
- într-o zi de 18 (februarie 2002) am fost operată pe stern, corectându-se malformația congenitală ”pectus excavatum”, operație care a reușit și în urma căreia am început să port, pentru prima dată în viață, decolteuri. Asta nu fusese posibil până atunci, fiindcă deformația era foarte adâncă și vizibilă;
- eu și omul meu ne-am cunoscut într-o sesiune de chat pe mIRC într-o zi de 9 (septembrie 2004);
- fix un an mai târziu, pe 9 (septembrie 2005) am fost - ca jurnalist acreditat la Festivalul ”George Enescu” - pentru prima dată la un concert dirijat de Zubin, care a schimbat pentru totdeauna ceva în sufletul meu;
- l-am văzut pentru prima dată live pe unul dintre artiștii cei mai dragi mie, Michael Bolton, într-o zi de 9 (noiembrie 2005), când am fost, tot ca jurnalist acreditat, la concertul susținut de el la București;
- omul meu m-a cerut în căsătorie într-o zi de 18 (martie 2007);
- ne-am căsătorit civil într-o zi ale cărei cifre, însumate, au ca rezultat 9 (19 august 2007);
- când am luat permisul de conducere (la a treia încercare, nu mă feresc să recunosc), am avut varianta de test cu numărul 90;
- tot într-o zi de 18 februarie (dar 2008), am început cursul de limbă germană în țara mea adoptivă;
- am semnat actele de cumpărare ale fostei noastre mașini, draga mea Blackie, într-o zi de 9 (ianuarie 2013);
- l-am întâlnit personal pe dragul meu Zubin într-o zi ale cărei cifre, însumate, au ca rezultat 9 (19 februarie 2013). Într-un fel, seara aceea a fost un turning point pentru mine;
- am depus actele pentru cetățenie într-o zi de 27 (iulie 2016). Totul a decurs foarte repede și fără niciun fel de probleme: o lună și 4 zile mai târziu, depuneam jurământul;
- într-o zi de 18 (septembrie 2019) am vizionat apartamentul pe care urma să-l cumpărăm;
- numărul blocului în care se află apartamentul nostru este 54 ;
- ... și într-o notă amuzantă: ce zi e azi, când v-am făcut mărturisirea asta? 🙃.

Acum că mi-am dezvăluit această, hai să-i spunem, credință, trebuie să subliniez că niciuna din întâmplările de mai sus nu au fost intenționate, ci exact asta au fost: întâmplări, și tocmai din acest motiv sunt cu atât mai interesante. Nu înseamnă că-mi ghidez viața după ele și unele nici nu au fost conștientizate pe moment ci mult mai târziu, dar am învățat să le observ.

4 comentarii:

SAM spunea...

Fara sa te supar mie mi se par coincidente, dar daca tii mortis sa crezi, de ce nu?
Mai rau e sa tii cont orbeste, si sa nu poti decide ceva decat daca-ti da voie numerologul.
Mie pe de alta parte mi s-au intamplat destule nenorociri joia, si intr-o vreme mi-era cam frica de ziua asta, dar mi-a trecut 😁.
Cu numere n-am decat o povestioara draguta, cand m-am dus cu tata sa ma inscriu la Rares, eram a 49a, tata a zis "Ei, de-ai fi a 49a la intrare!" Eu m-am sumetit si-am zis "Nu, o sa fiu a 13a, na!" Ghici a cata am intrat?

Greta spunea...

@SAM, nu mă supăr deloc! :) Nici eu nu le iau chiar în serios, în sensul că nu-mi conduc viața după ele, dar le găsesc cumva interesante...

Ai intrat pe locul 13 :)

PS: poate-am mai vorbit despre asta și-am uitat eu... Rareș, as in Petru Rareș din Piatra Neamț? :)

SAM spunea...

Da, dar sunt mai batrana 😁 Am absolvit in 1992

Greta spunea...

@SAM, ba nu ești bătrână, colega! :)
Ce mă bucur de fiecare dată când mă intersectez cu rareșiști! >:D<