(La muncă) nu ne plictisim deloc

E perioada aia prea-minunată din an când suntem frecați și răs-para-puricați cu analize ale activității din anul precedent, retrospective, prezentări și estimări de ne pică ochii-n nas și visăm numai Excel-uri și PowerPoint-uri. Tot biroul a dezvoltat o alergie acută la fraza ”the next thing I am going to ask you to do....” și cam așa o s-o ținem până-n martie, când vor avea loc evaluările anuale.
Da-n sfârșit, toate astea nu reprezintă nimic nou - în fiecare an e la fel - și mai e loc și de ceva distractiv între ele.

🚂 Discuție între un client degrabă scandalizat și un inginer pe care picase măgăreața să potolească recalcitrantul, care era-n spumele cele mari. Că nu se poate-așa ceva, s-au bușit roțile de la niște vagoane și testele de frână au ieșit bine, dar cei de la compania de căi ferate își dau cuvântul de onoare că frâna de mână era dezactivată și e revoltat că el pierde bani și cum de s-a putut întâmpla și ce să facă mecanicul să nu se mai strice roțile din cauza frânării?!
Inginerul însă nu era-n cea mai trandafirie dispoziție și (bănuim noi) se săturase până peste cap de atitudinea ”eu sunt mic nu știu nimic, tata-n pod jupoaie capra”.
- Să nu mai frâneze, a zis flegmatic.
Un lucru e cert, l-a făcut pe-ăla să se oprească din urlat 🤣🤣🤣.

☕ Pe chat-ul intern: zilnic postări specifice, update-uri, noutăți din branșă etc.
Reacții (de la toate sediile): 3-4 like-uri, în medie.
Comentarii: 0.
Vineri, unul dintre ingineri postează un reel filmat în timp ce repara espressorul din biroul nostru, care era stricat de vreo două zile.
Reacții (de la toate sediile): sute de like-uri, inimioare, thumbs-up.
Comentarii: câteva zeci, majoritatea din categoria „well done, bravo, good job“ etc.
Astea ne sunt prioritățile, ce să mai și zicem 😀.

🫣 Rar de tot mi se-ntâmplă să rămân perplexă, dar azi am avut unul dintre momentele alea. Cred însă că aveam motive. Voi cum ați reacționa dacă un client v-ar spune cât se poate de serios ”I need your help, internally and externally”? 
”I will do my best”, l-am asigurat eu și bine-ar fi fost dacă mă opream aici. Numai că am adăugat, plină de solicitudine: ”both ways” 🙄.
Ulterior le-am povestit și celor din birou. ”Tot e bine că nu i-ai zis 'in every possible way'...”, a fost concluzia lor 🫢.