Unii clienți trebuie să aibă un loc special în Purgatoriu

Nu mai știu ce scriitor spunea cândva că e suficient să fii un pic atent la ceea ce se întâmplă în jurul tău ca să-ți găsești surse de inspirație când muza pare să fie plecată brambura. Se poate să fi fost doamna Rodica Ojog-Brașoveanu, dar nu sunt sigură. Mă rog, eu nu sunt scriitoare, dar de observat una-alta, mi se mai întâmplă.
Ca de exemplu, ieri.

🤓 Cred că am povestit mai demult pe-aici că Fielmann (un retailer destul de mare de produse de optică medicală, foarte cunoscut în Germania, ai cărui clienți suntem de ani de zile și eu și omul meu) oferă, pentru suma de zece euro anual și timp de doi ani după achiziționarea ochelarilor, o asigurare care include o pereche gratuită de ochelari cu lentile din sticlă, dar cu aceleași dioptrii pe care le ai la ochelarii obișnuiți. O rezervă, cum ar veni. Desigur, ochelarii gratuiți nu sunt la fel de frumoși precum ceilalți (ai mei cei de zi cu zi sunt cu ramă pe fir, cu lentile din plastic, subțiate și cu heliomat). Ochelarii de rezervă sunt cu ramă obișnuită și lentile de sticlă, nesubțiate și fără heliomat. Însă reprezintă un backup semnificativ și foarte important, pentru cineva care în absența ochelarilor are o vedere comparabilă cu cea a unei cârtițe pensionare ziua-n amiaza mare, pe o plajă din Caraibe 😀.

Eu mi-am făcut ochelarii actuali în ianuarie anul trecut, dar am tot neglijat să-mi comand și unii de rezervă. Că mi-e lene să mă duc, că lasă că nu stau acum de asta, că mai am timp, că câr, că mâr. Însă ieri am avut un atac de vrednicie acută și m-am dus la ei gândindu-mă că timpul trece, de ochelari noi (aș face bine să) n-am nevoie din nou prea curând și-mi expiră asigurarea la sfârșitul anului.
Am rezolvat relativ repede; dar în scurtul interval de timp cât a durat am asistat și la o scenă cam penibilă. Un cuplu se certa cu nefericita angajată care avusese ghinionul să le fie desemnată spre a-i consilia.

A început destul de nevinovat.
- Am nevoie de ochelari noi fiindcă cei pe care i-am făcut la dumneavoastră au probleme cu materialul, e mult prea sensibil, zice doamna.
Opticiana solicită lămuriri și-o roagă să-i dea ochelarii. Doamna cotrobăie în poșetă și-i scoate; de la masa vecină, unde fusesem invitată să aștept să vină cineva, am putut vedea că erau oarecum... storciți, să zicem, adică îndoiți într-un fel cam dubios.
- Cum s-a întâmplat asta?
- Nu cred că e important, răspunde doamna, al cărei ton virase binișor spre rățoială; am garanție!
(Precizare: garanția este cu totul altceva decât asigurarea; e valabilă timp de 3 ani și acoperă în principal  defecțiunile care țin de particularitățile materialului, atât al lentilelor, cât și al ramei: stratul antireflex, luciul metalic al ramei și altele din categoria asta).
Revenind la mirificul cuplu, după ceva izmeneli doamna a recunoscut, țâfnoasă, că de fapt rama se îndoise în felul ăla fiindcă ea se așezase din greșeală pe ochelari.
- Acesta nu este un defect acoperit de garanție, spune opticiana, butonând între timp pe o tabletă.
Domnul socotește că e momentul să intre în scenă, cu delicatețea unui taur turbat în arenă.
- Adică ce vreți să spuneți, că nu înțeleg? Cum să nu fie acoperit de garanție? Este clar un defect de fabricație! Materialul ar fi trebuit să reziste!
Pentru numele lui Belzebut 😂.
-... și oricum, continuă opticiana, ați făcut ochelarii aceștia în martie 2018. Sunt aproape 6 ani de atunci.
- Da, știu când i-am făcut, se oțărăște așezătoarea-pe-ochelari. Și ce-i cu asta??
- Asigurarea este valabilă numai trei ani.
Taurul (adică domnul) a văzut pe dată roșu aprins.
- Nu se poate așa ceva, mă scuzați, dar ce fel de servicii oferiți dumneavoastră aici?!
În niciun servicii din categoria ”reparăm și decontăm orice stricăciune, inclusiv una cauzată de faptul că nevastă-ta nu s-a uitat unde se așază și-acum se agită ca balena-n polonic”, m-am gândit eu.

Între timp rezolvasem problema pentru care venisem și beligerantul cuplu declarase - pe un ton nu tocmai coborât și nici politicos - că dorește să fie servit de un alt angajat. Magazinul nu are voie să-i invite să părăsească incinta, mi-a spus confidențial opticianul care mă asistase pe mine, deci nu aveau altă opțiune decât să trimită pe altcineva care să le explice diferența dintre șase ani și trei ani 🙄.
- Clientul e rege, oftez eu, gândindu-mă la dragul de Pandelică.
- Așa este. Dar istoria reține câteva cazuri când regii au fost decapitați, mustăcește opticianul.

Ha! Pandelică, în locul tău m-aș gândi de-acum înainte de două ori înainte de-a trimite cel de-al cincilea mail, la fel de stupid precum celelalte patru pe care le-ai trimis în ultima oră și, tot la fel precum celelalte, început cu ”Dear...” 😒.