Opinie nepopulară despre cotele de gen

Zilele astea a făcut oarece vâlvă informația potrivit căreia Comitetul Internațional Olimpic (CIO) a alocat un număr egal de locuri femeilor și bărbaților care vor participa la Jocurile Olimpice, organizate la Paris în perioada 26 iulie - 11 august 2024. Decizia reprezintă o parte a angajamentului CIO în favoarea egalității de gen și în felul acesta, pentru prima dată în istoria Olimpiadei, la start pornesc același număr de sportive și de sportivi.

Știrea a fost pritocită cu frenezie și a redeschis discuțiile despre cotele de gen - un subiect față de care să spunem că am sentimente amestecate...

😀🙃😁

Nu știu exact cum s-a făcut selecția participanților la Jocurile Olimpice (fiindcă trebuie respectate niște bareme și există criterii clar definite de care sunt încredințată că s-a ținut cont, în caz contrar s-ar fi iscat demult scandaluri), dar în general, eu aș lua aceste cote cu un bob de sare.

Pe scurt, părerea mea este că, exceptând situația în care vorbim de munci unde forța fizică este un aspect important, singurul criteriu care ar trebui luat în calcul este acela al competenței. Și unde este cazul, și cel al integrării în echipă (aspect determinant într-o orchestră, de exemplu), precum și cel al integrității (în politică și nu numai).
Nu voi putea fi niciodată de acord cu ideea că o femeie ar trebui să primească un post numai pentru că e femeie. Și bineînțeles, nici invers. Pentru că asta nu ar aduce plusvaloare în nicio instituție, ci doar ar rezolva, pe hârtie, problema ponderii femeilor. 

 

Fiindcă tot am dat mai sus exemplul unei orchestre - știu bine că de exemplu Filarmonicii din Viena i s-au adus critici serioase pentru procentul scăzut de femei angajate (17%, potrivit unor cifre de dată recentă) și sunt de acord că e mult loc pentru îmbunătățiri. Însă dacă după încheierea audițiilor rămân pe lista scurtă, să spunem, un bărbat și o femeie, nu consider că este corect să i se ofere ei postul doar pentru a crește procentul de femei. Cel mai bun dintre ei trebuie să câștige, indiferent ce culoare aveau botoșeii pe care-i purta când era mic. 

Văd uneori în anunțurile de angajare de pe diverse platforme de aici următoarea precizare: ”în cazul în care vom avea de ales între un bărbat și o femeie și ambii candidați sunt la egalitate, femeia va avea prioritate”.
Ca femeie, evident că-mi place asta, ar fi ipocrizie din partea mea să susțin contrariul.
Dar în același timp mă întreb cum m-aș simți dacă omul meu ar candida pentru un post ca ăsta și ar fi, eventual, respins numai pentru că e bărbat.
De unde stau eu, așa ceva nu este și nu poate fi corect.

Poate ar fi trebuit să încep articolul prin a spune că lucrez într-un domeniu dominat de bărbați (management de transport feroviar) și-n anii de început au fost mai multe situații când am dat de câte un tip condescendent la telefon care-mi explica de sus ”poate nu știți că...”. Ba știam că..., întotdeauna mă asiguram că sunt pregătită până-n dinți înainte să sun un client țâfnos. Și-mi făcea o reală plăcere să-i întorc amabilitatea.
Îmi aduc aminte și-acum de-un sonat care-mi cita la telefon din Constituție și eu i-am replicat că nu știu ce scrie-n Constituție, da-n schimb știu foarte bine ce scrie în GCU (General Contract for Use of Wagons) - un contract multilateral între companiile de transport feroviar și deținătorii de vagoane de marfă, valabil pe întreg continentul european. I-am dat Fazan respectivului 😁.

Prin urmare, știu cum e să fii cam.. izolată, să spunem, ca femeie (deși numărul femeilor din branșa feroviară este în creștere, yey 🥂). Dar tot nu cred că vreuna dintre noi ar trebui să primească un post în domeniu numai pentru că e femeie.

Rant over 😋 O săptămână excelentă să avem!
(La noapte sunt Oscarurile, dacă am energie mâine seară poate forfecăm niște rochii).