Prima dată în Asia (9): o vizită și o cafea la Emirates Palace, cel mai luxos hotel din lume

”Experiența” noastră - dacă-i pot spune astfel, deși este un eufemism uriaș - în ceea ce privește hotelurile de lux e una foarte redusă. Cu mulți ani în urmă și într-o conjuctură aparte, despre care am povestit anul trecut, am stat câteva nopți la hotelurile Carlton (Cannes) și Palais De La Méditerranée (Nisa). Tot atunci am băut o cafea la Negresco. 
De asemenea, câțiva ani mai târziu, am petrecut vreo jumătate de oră pe terasa hotelului Trump Tower din New York (este de precizat că pe vremea aia păreau să-i iasă cam toate țiglele de pe casă la numărătoare, că într-un context precum cel de astăzi nici prin cap nu ne-ar fi trecut să ne ducem în America). Și cam la atât se pot rezuma experiențele noastre în hoteluri exclusiviste, asta desigur dacă nu punem la socoteală recenta vizită la Burj Al Arab. 

Pe numele său întreg ”Emirates Palace Mandarin Oriental”, am auzit pentru prima dată de el când ne-am documentat despre ce am putea vizita în Abu Dhabi. Într-un clasament neoficial, dar veridic și luat ca reper, este considerat a fi cel mai luxos hotel din lume. Arhitecții nu au avut nicio limită de buget în ceea ce privește construcția și amenajarea interioară (costurile totale sunt estimate la circa 3 miliarde de dolari). 
Construit în stilul vechilor palate arabe, este un edificiu pentru care cuvântul ”copleșitor” e prea sărac, cu o suprafață totală de peste 100 de hectare; peste 26 de hectare sunt decorate cu foiță de aur de 24k (pentru care - fapt unic în lume - există angajați cu specializare în domeniu, care nu au alt rol decât acela de-a asigura prezervarea optimă a aurului). 

În încheierea articolului, voi lista o serie de aspecte inedite despre acest hotel cu totul ieșit din comun, dar până atunci, să aruncăm o privire într-o lume desprinsă parcă direct din poveștile Șeherezadei și a celor 1001 de nopți 🙂. 

Știam deja că lobby-ul și o parte dintre cafenelele din interior sunt accesibile vizitatorilor, dar tot am pătruns cu sfială în holurile pardosite cu marmură, așteptându-ne să fim întrebați de vorbă și invitați urgent afară, pe motiv de inadecvare cale de șapte poște, a se citi condiție socială vizibil inferioară locației. 

Dar nici pomeneală de așa ceva. Majordomii erau de-o politețe desăvârșită, bucuroși să-ți răspundă la orice curiozitate (deși era clar că nu ești oaspete) și foarte mândri să-ți povestească despre istoria și particularitățile hotelului. 

În vitrina unuia dintre multele magazine de bijuterii, am văzut niște coliere în formă de constelații zodiacale; erau (desigur) din aur și diamante, dar cu un design deosebit și atât de fine, încât omul meu ar fi vrut să-mi cumpăr ”Gemenii”. Am convenit însă că prețul este prohibitiv. Și dincolo de asta cred că, pentru a te bucura de o asemenea bijuterie trebuie să ai o anume stare de bine și de liniște interioară, pe care personal n-o mai regăsesc de ani de zile. Dar asta e altă discuție.

Constatând că nu ne dă nimeni afară (mai erau și alți turiști), am prins curaj și ne-am plimbat pe îndelete, minunându-ne nu doar de luxul uimitor,  dar și de bunul gust prezent în fiecare detaliu. 

Am intrat în vorbă cu un majordom, deși nu mai rețin ce l-am întrebat. Bucuros și foarte amabil, ne-a elucidat ceea ce voiam să aflăm și apoi am mai stat un pic la taclale. Aflând că suntem pentru prima dată în Emirate, a fost curios să afle ce vizitaserăm până la momentul respectiv și cu ce impresii am rămas. I-am povestit printre altele și despre safari; la modul propriu i-au dat lacrimile când i-am spus că nu am vrut să încălecăm pe cămilă și doar am mângâiat-o, fiindcă ne era milă de ea. 
”Pentru noi nu a trebuit să muncească”, am zis, iar majordomul și-a dus mâna la inimă. ”Vreau să vă mulțumesc personal, pentru mine ceea ce tocmai mi-ați spus înseamnă...”. Nu a încheiat fraza. Dar nici nu era nevoie, ochii lui vorbeau de la sine. 
Ne-a povestit și câte ceva despre el (era născut în India) și ne-am luat la revedere. ”Într-o bună zi, o să vă revăd ca oaspeți aici”, ne-a spus el. Puțin probabil să se întâmple, însă căldura din vocea lui mi-a mers la inimă 😊. 

Tot plimbându-ne pe acolo, am trecut pe lângă o cafenea și ne-am uitat unul la altul cu privirea aia gen ”ne facem de cap?” 😀
De cazat aici n-am putut, dar de-o cafea și-o prăjitură merge, am decretat, contemplând mezanplasul și concluzionând că neam de neamul nostru n-a pomenit așa ceva. 

N-a fost ușor să aleg prăjitura. Omul s-a decis rapid pentru un cheesecake cu fructe, dar eu am ezitat între un cheesecake cu fistic și o prăjitură fină de ciocolată, cu o cremă din cardamom și spumă de lapte de cămilă, în formă de ”Emirates Palace”. Este creația bucătarului-șef al hotelului.

Și pentru că uneori sunt o snoabă (and I love it)... 🫠, creația bucătarului a câștigat: 

În apărarea mea, m-am oprit din snobism când am ales cafeaua. Aș fi putut lua cappucino cu fulgi de aur comestibil, dar vreo câteva considerente m-au oprit s-o fac:
- costa 120 de dirhami (vreo 30 de euro) și mi-am zis că n-am luat-o razna, totuși;
- cafeaua arăbească îmi place foarte mult și n-aș fi ratat ocazia de-a o savura din nou;
- am considerat că, totuși, ca să bei un cappucino cu aur trebuie să fii un anume fel de persoană, de-o anumită categorie, să ai capacitatea de a-l aprecia și savura. Mai pe scurt, nu știe țăranul ce-i șofranul 🙄. 

Poza asta am făcut-o numai pentru ceainic. Mi se pare splendid, e o experiență în sine chiar și simplul fapt de a-ți turna din el în ceșcuțele din care se bea cafeaua arăbească. 
Nu mai spun că noi comandaserăm numai o cafea, respectiv un singur ceainic, dar chelnerița ne-a adus două; foarte jenați, i-am spus, fiindcă totuși costa ceva... ”No problem, scot o cafea de pe notă”, a răspuns ea perfect relaxată și lăsându-ne ambele ceainice. 
Adică... acel gest elegant, într-o lume de autentic lux și rafinament. (Despre noi, ce pot să mai zic, sărăkie: de plătit a doua cafea n-am plătit-o, dar de băut n-am lăsat-o în ceainic 🫣).

Ne-am mai plimbat, ne-am mai clătit ochii. La unul dintre nivelurile inferioare avea loc un eveniment cu cocktail și muzică clasică. Am stat și am ascultat; sunetul viorii se potrivea atât de bine în context... 

Înainte de-a pleca, ne-am dus la una dintre toalete. Niciodată n-am văzut asemenea lux într-o toaletă publică și singurul motiv pentru care nu am făcut o fotografie este că femeia de serviciu tocmai schimba prosoapele și mi-a fost rușine.
Da, prosoapele. Fiindcă după ce te spălai pe mâini nu ți se puneau la dispoziție șervete de hârtie, ci prosoape de bumbac. Albe și cu monograma hotelului, brodată cu fir auriu. O inscripție elegantă adresa rugămintea ca, după folosire, să le pui într-un coș separat. 
Din nou... detalii 🙂. 

Am ieșit duși pe gânduri, foarte impresionați, evocând experiențele de la hotelurile din Cannes și Nisa și făcând schimb de impresii. Emirates Palace ne-a amintit în bună măsură de Palais De La Méditerranée, hotelul extravagant din Nisa, unde (spre deosebire de Carlton) am fost tratați cu mult respect, deși era evident că nu suntem niște oameni bogați. 

Foarte probabil nu ne vom mai întoarce niciodată aici, dar ne vom aminti cu multă plăcere de acest hotel și de felul în care ne-au făcut oamenii să ne simțim. 

În final, așa cum am promis, trec în revistă câteva aspecte inedite ale hotelului ”Emirates Palace”: 

⭐ Are 394 de camere și a fost construit în numai trei ani, de către aproximativ 20.000 de muncitori;
⭐ Este mai mare chiar și decât Palatul Buckingham;
⭐ În incintă se găsește un bancomat denumit ”Gold to go”, de unde se poate cumpăra aur (lingouri și monede de colecție, cu prețuri actualizate în timp real);
⭐ Hotelul este luminat de 1.002 candelabre din cristale Swarovski, cel mai mare dintre ele cântărind două tone și jumătate;
⭐ Este singurul hotel din Orientul Mijlociu care pune la dispoziție și ”camere vegane”; mobilierul acestora este din imitație de piele, fără absolut niciun produs de origine animală (fără covoare de lână, fără lenjerie cu puf), produsele cosmetice sunt vegan friendly și minibarul conține o varietate de lapte de migdale și de ovăz;
⭐ Conceptul arhitectural a fost de a-l construi într-o poziție înaltă, cu o alee menită a conduce vizitatorii prin grădini, pe lângă fântâni arteziene și pe sub arcade, scopul fiind acela de-a crește așteptările oaspeților, pe măsură ce se apropie de intrare (acest lucru se poate vedea și mai sus, în prima fotografie din articol);
⭐ Plaja privată de 1.3 kilometri este acoperită cu nisip alb, importat din Algeria. 

Recitind ce am scris, constat că e cel mai lung din articol din ”serialul” asiatic de până acum; rămâne să vedem dacă va fi întrecut de următorul, în care vom merge la Moscheea Sheikh Zayed. În preambul, pot spune un singur lucru: dacă n-ar fi existat cuvântul ”fascinant”, ar fi trebuit inventat pentru ea 🙂.