”Cine-şi închipuie că se mai poate întoarce pe uliţele tinereţii e nebun”.
Îmi venise în minte citatul ăsta azi-dimineață - este dintr-o nuvelă de Rodica Ojog-Brașoveanu. M-am pomenit întrebându-mă dacă aș vrea să-mi revăd marea dragoste din adolescență.
Astăzi se împlinesc 30 de ani de când mi-am luat rămas-bun, și-am continuat s-o fac în anii care au urmat, în amintiri și-n zecile de caiete ale jurnalului. Caiete din care nu mi-a mai rămas decât unul singur (aspect pe care-l regret acum, deși multe erau pline de amărăciune. Dar făceau parte din mine, erau martorii furtunilor prin și peste care trecusem și-mi pare rău că nu le-am păstrat). Tot e bine că mi-a rămas unul, pe care îl mai răsfoiesc uneori.
Doamne, cât de îndrăgostită eram 🙂. Era dragostea aceea inconfundabil de naivă a adolescenței, când ți se pare că viața se va sfârși fără el și dintr-o singură privire a lui te hrănești luni la rând.
În retrospect mă consider norocoasă că am trăit povestea asta, chiar dacă atunci sufeream până la paroxism. Sau așa mi se părea mie, că-n adolescență toate micile drame capătă valențe de tragedie greacă 🤭. Dar inocența aceea, simplul fapt de a-l ști acolo, convingerea că ”într-o bună zi...”, toate astea m-au ajutat să țin drumul drept, într-o perioadă extrem de dificilă din viața mea.
Vă dați seama ce impact a avut asupra mea filmul ”Undeva, cândva”? (Pe care sper că l-ați văzut, că veni vorba, iar dacă nu, vi-l recomand din răsputeri. Este o bijuterie).
Revenind la citatul cu care începusem și la întrebarea de azi-dimineață, răspunsul meu este nu. Nu mi-aș mai dori să-l revăd, pentru că timpul n-a stat în loc pentru nimeni, iar el n-ar mai fi cel din amintirile mele. Nici eu din ale lui (presupunând că-și mai amintește de mine).
Și uneori, lucrurile trebuie să rămână acolo unde le este locul. În amintiri. Și într-un caiet vechi de zeci de ani, cu un stânjenel presat.
Postări
6 comentarii:
Mie imi place sa ma uit, când si când pe internet, dupa persoane pe care le-am cunoscut. Ov corz, in special dupa cei de care eram amorezata, dar nu numai. Imi place sa constat "traiectoriile de viata". Un tip briliant de care era indragostita prietena mea in liceu a facut un doctorat in fizica, dupa care a pornit o afacere in cu totul alt domeniu. In perioada respectiva avea nevoie de publicitate si am gasit tot felul de articole, dar dupa ce-a dat chix a disparut de pe net. Un altul, pe care l-am cunoscut acum 30 ani in Franta a ajuns ambasador intr-o tara din America Latina. Pe vremea aia de-abia invata franceza si acuma, pe CV-ul lui scrie ca vorbeste 8 limbi!
Daaa, "Undeva, cândva", sigur ca-l bifez. Unul din putinele filme americane, cu o vechime mai mica de 10 ani, care a rulat in România in anii 80. Din cauza asta cred ca toata generatia noastra il cunoaste. L-am cautat acum câtiva ani pe internet si l-am revazut. Ei bine, a avut si nu prea a avut farmec. Muzica e geniala, John Williams, mi se pare. Christopher Reeves, Jane Seymour, Christopher Plummer erau frumosi. Filmul in sine, hm, prea seventies si, impresie de acuma, prea fleur bleue. Pare-mi-se a fost facut dupa un roman, mi-ar place sa-l citesc.
* mi-ar placea
Muzica e a lui John Barry, ca si "Out of Africa". 2 filme la care am plans, muzica fiind declansatorul.
Romanul e interesant, ofera o explicatie de ce a simtit nevoia sa se intoarca in timp, era pe moarte, tumora cerebrala.
Multumesc pentru informatii, SAM!
Ai dreptate, Jual, filmul e făcut după romanul cu același nume, ”Somewhere in Time”, de Richard Matheson. Sunt și eu curioasă să-l citesc , poate o să-l găsesc la un moment dat.
Foarte interesantă traiectoria vieții ambasadorului, ca să vezi cum se croiesc uneori destinele...
Îți mulțumesc și eu, SAM, nu știam detaliile astea. ”Out of Africa” nu am văzut încă, dar acum că l-ai menționat am căutat să citesc despre el. Pare să fie foarte interesant, și ce distribuție...!
Trimiteți un comentariu