Nu, domnilor, nu este "Vrei sa fii sotia mea?" :D
Nu, doamnelor, nu este nici "La ce te gandesti?" :))
Ma rog, admit ca si acestea se pot dovedi primejdioase in anumite circumstante :D Insa din ce-am constatat, una dintre cele mai periculoase intrebari este in acelasi timp si una dintre cele mai banale: "ce mai faci?".
Exista doua posibile variante de raspuns: varianta ideala (care e tot mai rar intalnita, de-asta si tinde spre ideal): "ce sa fac, bine, uite plimb pisica / hranesc hamsterul / salvez focile / cultiv marijuana, tu ce mai faci?" si varianta "cine_pacatele_mele_m-o_fi_pus_sa_intreb". Despre aceasta din urma as vrea sa detaliez un pic, intrucat am avut parte de ea din plin cu ocazia unor vizite in Romania.
Cazul 1.
Subiect: fosta colega de clasa din liceu.
N-o mai vazusem de la bacalaureat. Am dat de ea cu totul intamplator, prin oras. Trecusera vreo doisprezece ani, se numeste deci ca am fi avut foarte multe sa ne spunem. Teoretic. In practica, dupa momentul de surpriza si "uaaau, nu-mi vine sa cred ca te vad", am pus intrebarea buclucasa, iar colega s-a dezlantuit.
- Ce mai fac?! Aaaah, sunt ataaaat de ocupata cu doctoratul! Imi sustin teza in stiinte sociale, am facut mai multe calatorii de studiu la Roma si Florenta, am luat pana acum numai zece la referate, conducatorul meu stiintific este absolut extaziat, in paralel lucrez si la o carte, stau toata ziua la biblioteca, abia mai am timp de aia mica... Da, m-am casatorit, am o fetita, imi pare rau ca n-am nicio poza la mine acuma, sa vezi ce dulceata de copil am...! Asa, si tu ce mai faci?".
- ....... Bine, un pic in vizita.
Nu m-am grabit deloc sa-i spun de unde am venit in vizita sau cu ce ma indeletnicesc atunci cand nu sunt in vizita. N-avea niciun rost. Mi-am luat la revedere si-am plecat nauca. Ma gandeam: de ce si-o fi inchipuind ea ca ma intereseaza chiar toate cele despre viata ei?
Cazul 2.
Subiect: fosta mea doctorita de familie.
M-am intalnit cu ea la farmacie. Eu voiam sa cumpar plasturi. Buna ziua, buna ziua, vai ce surpriza, CE MAI FACETI? Si robinetul a pornit cu presiune maxima.
- Uite, am venit sa cumpar cateva tuburi de unguent *** (nr, nu mai retin ce minune de alifie era) pentru fiica-mea, fiindca-i ies mereu niste bubite atunci cand e stresata si saraca de ea munceste atat de mult si e ataaaat de solicitataaaa pentru ca acum e cu o bursa in Olanda si a castigat un concurs de eseuri pe Europa si i-au dat niste bani, iar ea vrea sa se duca la Londra si mi-a spus "mami, trimite-mi neaparat unguent!".
- ....
- Si ca sa nu-ti mai spun ca vorbeste sase limbi straine si a fost invitata sa sustina niste conferinte la universitatea din Amsterdam si saracuta e asa de emotionata si de asta-i apar bubitele si de cand a plecat din tara eu ii trimit mereu unguent! Hai ca uite, mi-a venit randul, mi-a parut bine, pa-pa!
N-am apucat sa spun nimic, dar, la fel ca-n prima situatie, nu consider ca ar fi fost cazul.
Acestea sunt numai doua exemple - sa zicem, cele mai pitoresti - insa nu au fost nici pe departe singurele. Cu foarte putine exceptii, lumea pe care-am intalnit-o n-a facut decat sa-mi relateze, cu abundenta de amanunte, ce-au mai facut de la Adam si Eva incoace. Desigur, ma refer doar la simplele cunostinte. In categoria asta nu se includ prietenii si amicii apropiati, care sunt croiti pe un cu totul alt calapod si pe care-i apreciez cu atat mai mult cu cat vad si exemple precum cele de mai sus.
V-a parut vreodata rau ca ati intrebat "ce mai faci?".
Postări
13 comentarii:
Uite, ce sa fac, gatesc vreo treizeci şi cinci de borcane cu zacuscă. De două feluri. Zacusca e preferata mea. O reţetă identică cu a mamei, cea mai bună zacuscă din câte există, cu adeiul din ea copt în prealabil, desigur. Celălalt fel mai fistichiu, aşa, unul cu ciuperci. Nu mai ştiu exact reţeta, dar mi-a părut mie interesantă când am citit reţeta într-o revistă. Mă rog, mai mult poza m-a inspirat, ca să o spun pe-a dreaptă.
Apoi vine rândul castraveţilor muraţi. De-aştia ne trebuie mulţi, sunt murăturile mele preferate. Musai după reţeta mamei, în saramură, nu din aceia cu oţet. Vrei cinsprezece, hai şaisprezece, borcane din acelea mari, de 3 litri. Castraveţi numai unul şi-unul, pe care mi-i cumpără tata de la piaţă, el se pricepe cel mai bine să-i aleagă pe cei perfecţi.
=)) Vei intelege maine mai multe =)) Hai ca m-am distrat! Ia sa faci bine sa scrii in fiecare seara, ca tare mi-a placut si ieri, si azi.
@Cami =))) Toate ca toate, dar acum mi s-a facut de zacusca si castraveti murati de casa!
Maine vin sa mananc la tine, te-am prevenit :D
Of, zau mi-as dori sa scriu zilnic, dar pe langa faptul ca n-am mereu energie, nici inspiratia nu apare intotdeauna... Dac-ai sti cat te admir pentru faptul ca scrii zilnic si ai o paleta de subiecte atat de diversificata! Chiar asa, cum de-ti vin tie atatea idei?
Mi se intampla si mie sa aflu o multime de amanunte neinteresante, de la persoane pe care le vad foarte rar si care-mi erau, inainte sa plec din Romania, simple cunostinte. N-aveam nimic impotriva acestora pana acum vreo doi ani, cand din cauza crizei poate, tot ce aflu are tenta de vaicareala...
Multumesc. Uneori mi-e greu si mie si abia, abia scot cate ceva de postat dimineata pe blog. Alteori imi este foarte usor si scriu un articol in 15 minute cu tot cu corecturi. Din fericire datile in care mi-e usor sunt mai multe dacat celalalte. Sin plus mi-e rusine de cei care vin pe blog in fiecare dimineata si asteapta un articol nou.
Iar idei...imi vin din orice, cand imi vin. M-am obisnuit sa speculez fiecare chestie care mi se intampla sau de care ma lovesc. cand nu, e nasol rau :)
@Thea, daaa, am uitat de vaicareti. Ma rog, foarte multe dintre lamentari sunt cu siguranta intemeiate si imi pare rau pentru oamenii respectivi. Problema e ca unii striga "Lupul!" atat de des, incat iti vine s-o iei la goana cand ii auzi ca incep iar, chit ca lupul chiar da in clipa aia tarcoale oilor...
@Cami :) Eu iti multumesc pentru raspuns, include o lectie valoroasa: trebuie pur si simplu sa ma uit mai atent la ceea ce se intampla in jur. Hm, incercam :D
Da, am o amica, pe care de cate ori o intreb ce mai face, imi povesteste despre cat de extraordinara e ea. Cum se duce in vacanta in Thailanda, pentru a 13 oara, sau in Polonia, pentru a 50 a oara (pe anul in curs) si cum si-a pus Botox "vezi ca nu se mai vede ridul?" (eu il vad, fir-ar al naibii, ca e adanc)si si-a facut tratament cu keratina si si-a luat geanta YSL (replica, adica fake) si si-a mai luat o masina, si cum isi cauta casa cu 8 camere, sa aiba musai walk-in warderobe si galerie (de arta, dear, sa puna tablourile mazgalite de iubi al ei) si terasa mare cu chill out corner....
Dupa o intalnire cu ea, am nevoie de o saptamana de repaos, in care nu pot socializa.
asta e din categoria 'lovitura sub centura' ... din pacate pentru mine, eu nu numai ca trebuie sa ascult, dar trebuie si sa empatizez si sa explodez de fericire cand cate un client idiot povesteste cum a dus catelul la frizeria de lux din Paris... si vaaai, suvitza era pe stanga, nu pe dreapta si acum a crescut blanita si puiul mamii trebuie dus iar la abator, pardon, coafor ca ii intra suvitza in ochi. sub mine arde scaunul de atata treaba, si ei vin ca sa mai povesteasca, ca se simt bine la noi... si daca ne mai intalnim (orasul e mic) si uit sa intreb de corcitura din dotare, are grija sa precizeze ca s-a rezolvat problema cu suvita. facea-i-ar catelul pipi pe toate covoarele din casa (nush' de ce inclin sa cred ca asta se intampla deja).
p.s. am si eu 4 catei si vreo 5 pisici salvate din diverse imprejurari, dar stau afara in curte, se iubesc cu copilul (tot al meu), dar si cu cei din vecini, sunt cei mai destepti de pe strada (nu i-am testat pe ceilalti, dar nu e nevoie, astia sunt destepti pentru ca sunt ai mei), o sa-i duc si pe ei in alta viata la salonul din Paris (pana atunci se spala fiecare cum poate si pe unde poate), mananca civilizat, nu se inghesuie - mai intai cei mai puternici, si ce sa mai zic, hai ca e misto sa te lauzi cu catelul la lume... o sa incep sa povestesc mai des :)
si-n plus*
La naiba, tastele de pe laptopul de-acasa sunt pe moarte. Scuze...
Pur si simplu detest sa-mi fie adresata intrebarea asta. Nu vorbesc despre prieteni, ci despre diverse cunostinte, pe care eventual le vad o data la x ani. Nu-mi pot da seama niciodata ce se asteapta sa auda si, pentru a nu o da in faze gen exemplele tale, fac fix invers: ma rezum la un "bine, tu?" O fi mai bine decat suvoi de informatii, n-o fi... I'm still sticking to it.
@Carmen, nu stiam daca sa rad sau sa plang citindu-ti comentariul. Am o cunostinta care face fix la fel; din fericire, n-o vad prea des. Ma doare capul numai cat ma gandesc la ea. Daca descoperi intre timp vreo solutie pentru traumele post-intalniri de genul asta, te rog s-o impartasesti.
Rox
@Carmen, am avut si eu o amica precum aia descrisa de tine. Am rezistat cu stoicism aproape 7 ani. Nu din motivul asta nu mai e amica mea, dar abia dupa ce-am terminat balciul mi-am dat seama cat ma oboseau de fapt povestile de tip "am fost in delegatie de serviciu la Viena, am fost cazata la un hotel de 5 stele, am fost invitata, am fost tratata, am... am... am..." :D
Epuizant, domn'le. Nu stiu cum o mai suporti pe respectiva.
@Veronica, mie chiar imi place cum povestesti despre catei :) Asa ca te rog, nu te opri.
@Rox, se pare ca facem parte dintr-un club extins :)) Cred ca faci bine cum faci, un raspuns scurt poate-i face pe respectivii sa inteleaga ce "ca nuca-n perete" pica intrebarea.
O evit cu gratie! Din pacate, o sa dau cu ochii de ea, in curand. Si-a cumparat casa , OH YESSSSS! Ne-a anuntat telefonic, pe Facebook si prin mail. O sa urmeze niste luni grele, in care la toate sindrofiile, va monopoliza discutia cu subiectul "renovare". Si vom afla cat costa un bol de sticla Ralph Lauren, care va sta pe masa din living, prosoapele si halatele personalizate, farfuriile si tacamurile Villeroy & Boch (colectia noua, ca aia de anul trecut e mai ieftina), canile de la Habitat etc, etc, etc, etc.
Am nevoie de o vacanta! Cat ziceati ca ar costa o calatorie in spatiu?
Mi-ai amintit de o intimplare povestita de un american. Acum eu nu garantez ca e o gluma sau chiar asa s-a intimplat.Tind sa cred ca e o intimplare adevarata, totusi.
Un roman, proaspat aterizat in America, lucrind pentru o mare companie. Evident, unii colegi, in stilul lor american in loc de "hi", "Good morning" sau mai stiu eu ce, il salutau "how are you?". Era suficient ca de-aici incepea omul sa-si spuna pasul si problemele. La vreo doua saptamini primeste un mail de la manager prin care il ruga respectuos ca in momentul in care cineva i se mai adreseaza cu "how are you?" sa se rezume la un "good","great" si-atit :)
@Carmen, ma ia durerea de cap doar citindu-te. Ce-o insemna pentru voi, care trebuie s-o ascultati pe individa, nu vreau sa-mi imaginez.
@Christa, parca si eu as tinde sa cred ca e reala povestea, astfel de patanii, cauzate (in mare parte) de diferentele culturale, sunt destul de frecvente...
Trimiteți un comentariu