Vă spuneam - mă plângeam, mai bine-zis - acum vreo două săptămâni că, după mai bine de-un an de lucrat doar în schimbul unu (programul fiind de la 6:00 la 14:45 sau, dacă se lasă cu oră suplimentară, 15:45), tocmai am reluat serviciul în schimburi. Două săptămâni schimbul unu, a treia săptămână schimbul doi şi da capo.
V-aţi prins, asta e săptămâna mea cu schimbul doi, altfel ar fi cam imposibil să scriu pe blog acuma. Chestiunea e că nu mă pot hotărî dacă să continuu să fiu îmbufnată sau să-mi spun că, what the heck, nici aşa nu e CHIAR atât de rău. De precizat că schimbul doi înseamnă intervalul 14:45-23:30. Sau de la 13:45, dacă e cu oră suplimentară. Cu sau fără asta, ajung acasă la vreo jumătate de ceas după miezul nopţii.
Plusuri:
- dorm până târziu; nu mai tresar din tot corpul când sună alarma telefonului la ora patru dimineaţa;
- beau cafeaua pe îndelete, nu gogâlţ-gogâlţ, cum mânca lupul sarmalele caprei în povestea lui Creangă;
- am timp de citit ceva / scris pe blog / văzut un episod din "Six feet under";
- apuc să iau un brunch zdravăn, spre deosebire de săptămânile cu schimbul unu, când micul dejun e o utopie (n-aş putea să mănânc la patru dimineaţa decât dacă ar depinde viaţa mea de asta);
- îmi fac treaba liniştită, mă organizez în funcţie de priorităţi, telefonul e ca şi inexistent, n-am şef care să mă bată la cap că-i trebuie ceva urgent, n-am Helpdesk care să sune să mă pună să testez nuş'ce pentru a vedea "dacă merge";
- e absolut mişto să conduci noaptea, pe străzi pustii, cu Beethoven auzindu-se din opt boxe;
- am sâmbăta liberă (că nu se face schimbul doi);
- ultimul, dar nu şi cel din urmă plus: n-am Insipida pe cap :)) Yey.
Minusuri:
- adaptarea de la "numai dimineaţă" la "o dată aşa, de două ori altfel" e absolut epuizantă. Luni am fost în formă maximă (prima zi, deh), ieri mă târam, azi sunt groggy de-a binelea;
- la trezire am dureri de cap care persistă în surdină cam toată ziua, organismul înţelegând să protesteze că l-am scos din ritmul lui (presupunând că are unul :D);
- e foarte nasol sentimentul ăla că tu ai opt ore de muncă în faţă, iar colegii se duc acasă (ok, poate aici mă răsfăţ, dar e unul dintre minusuri, trebuie trecut pe listă);
- mi-e urât singură în departament, sunt tipul de om făcut pentru munca de echipă, nu-mi place să bufniţez singură la zece seara înconjurată de (munţi de) muncă;
- nu am timp de nimic - nu-mi pot face nicio programare, pentru că dimineaţa trebuie să dorm;
- acel sentiment, poate nejustificat dar cu siguranţă sâcâitor, că "se întâmplă lucruri" la muncă şi eu nu-s acolo, că vin la amiază.
- acel sentiment, poate nejustificat dar cu siguranţă sâcâitor, că "se întâmplă lucruri" la muncă şi eu nu-s acolo, că vin la amiază.
Dacă mă uit, bag seama că plusurile sunt mai multe. Dar minusurile parcă atârnă mai greu... cel puţin deocamdată. Hmmm.
Postări
2 comentarii:
As innebuni in scurt timp, daca ar trebui sa ma scol 5-6 zile la rand la 4 dimineata. Si la 7 imi e greu sa ma scol, cand suna ceasul imi vine sa dau cu el si cu mine de pereti. Cine a decis ca majoritatea oamenilor muncii trebuie sa se scoale odata cu gainile, e, dupa parerea mea, cel mai mare sadic in viata...sau mort.
Daca as putea sa lucrez de la 10 la 18 as fi cea mai fericita persoana de pe planeta. Nu pot sub nici o forma sa adorm la 11 noaptea, ca sa imi fac cele 8 ore de somn necesare ca sa nu ma simt ca o bomba in curs de a exploda toata ziua.
In cazul tau mi se pare foarte aiurea adaptarea la schimburi, doua saptamani asa si una altfel. Nici asta n-as putea, fara sa dau in amoc in cateva luni. Complicata treaba, fir-ar sa fie!
@Anonim, chiar că ăsta e cuvântul: complicat. Ieri a fost mai bine, bag seama că nici azi nu e chiar insuportabil, de unde concluzia că bioritmul s-a "resetat". Numai că de bine ce s-a resetat, îl întorc iar dintr-ale lui, în următoarele două săptămâni de lucru dimineaţa. Oh joy :)))
Dar nu e un caz izolat, aşa se lucrează în logistică. Schimburi, ore inumane sau, cum zic ăştia, "flexibilitate". E un cuvânt foarte periculos, cu o pălărie largă şi sub care se ascund multe :D Iar cum de aproape trei ani lucrez în logistică, practic am învăţat de la zero cu ce se mănâncă domeniul ăsta, am căpătat experienţă şi am avansat... cam ăsta cred c-o să-mi fie drumul, deci aş face bine să mă obişnuiesc cu ideea :))
Trimiteți un comentariu