Se pare că devine un trend: când ştiu că urmează să am o săptămână grea, simt nevoia să scriu un post mai flu-flu, aşa... precum cel pe care l-am scris pe final de iunie, adică ăsta. Ei bine, o vorbă veche spune că istoria tinde să se repete şi n-o să fiu tocmai eu excepţia. N-am niciun motiv să cred că săptămâna asta o să fie uşoară - dimpotrivă, chiar - prin urmare post "piţipongic" să fie, am zis.
De fapt ideea-mi trecuse nu o dată prin cap, când stăteam serile în faţa şifonierului şi contemplam minute în şir maldărul de haine, pentru ca apoi să conchid îmbufnată că "n-am cu ce să mă îmbrac". Mda, ştiu cum sună chestia asta :)) Norocul meu e că am un soţ răbdător :D
Oricât ar sunt de "pisi", realitatea e că uneori am senzaţia că am prea multe haine şi, mai rău, că degeaba le am. Dar, dacă-mi vine greu să aleg vestimentaţia pentru a doua zi, e-n principal din două motive. În primul rând, cel mai adesea ţinutele mele sunt compuse din tricou sau bluză cu mânecă scurtă + cardigan. Şi jeans, desigur. Bluza şi cardiganul trebuie asortate şi nu port niciodată aceeaşi piesă vestimentară de două ori la rând. Nici măcar la două zile, dacă stau să mă gândesc. Şi să nu uităm de bijuterii - nu ies din casă fără cercei. Până mă decid care merge cu ce, mă ia jalea. E cea mai enervantă chestie pe care trebuie s-o înfăptuiesc seara.
Al doilea motiv ar fi acela că nu calc hainele decât în măsura şi momentul în care am nevoie de ele. Poate-ar trebui să-mi fie ruşine, dar nu mi-e. Călcatul anticipat mi se pare o corvoadă teribilă şi inutilă. Mai bine citesc în timpul ăsta, sau mă uit la vreun episod din "Six feet under" (ultima găselniţă şi excelent realizat, urmează cronica în curând, pardon de off topic). Decizie asumată, inclusiv consecinţele ei. Aşadar, după ce complexul proces decizional "cu ce mă îmbrac" a fost dus cu bine la capăt, urmează călcatul. Iar la final, alesul cerceilor.
(De leneşă ce sunt, obişnuiam într-o vreme să-mi aleg dimineaţă hainele pentru ziua respectivă, pe principiul "văzând şi făcând". Sau mă rog, călcând. Dar am renunţat la asta după ce-am avut parte în câteva rânduri de peripeţii gen Briget Jones. Pentru cine nu ştie, Bridget îşi călca o fustă şi după aia băga de seamă că nu-şi găseşte chiloţii :D).
Boooooring. Voi cum procedaţi cu toată povestea asta? Vă călcaţi toate hainele de îndată ce le-aţi luat de la uscat? Sau aveţi câteva "pièce de résistance" pregătite în orice moment şi alegeţi doar ceva pe lângă ele? Ştiţi de seara ce-o să purtaţi a doua zi?
(Am o prietenă care-şi pregăteşte în fiecare weekend cinci ţinute complete pentru noua săptămână. Nu pot să vă descriu cât o admir, dar cunoscându-mă, nu mă văd în stare de aşa-ceva).
Postări
10 comentarii:
He he..se poate si mai rau. De exemplu, eu. Nu calc niciodata, dar niciodata. Iar despre imbracat, asortat, si bijuterii...pfff, a trecut vremea aceea. De obicei, deschid dulapul si ma uit ce haine am curate si comode, care se imbraca repede, in timp ce Sebi arunca cartile din biblioteca, imprastie jucarii sau ma trage de pantaloni. Imbracatul cu totul dureaza cam tot atat, din aceleasi considerente de copil nerabdator.
Eu calc tot imediat ce strang rufele proaspat spalate; asta pentru ca nu-mi place sa calc si vreau sa scap de-o grija si sa evit sa intind masa de calcat si toate cele in fiecare seara :). Dar asta nu ma scuteste de eterna intrebare "eu cu ce ma imbrac maine?" :). Ca eu im pregatesc de cu seara hainele pentru a doua zi, altfel as ajunge la serviciu dupa masa de pranz :)).
eu calc doar vara, cand vreau sa port cate o rochie, dar nici asta nu fac prea des, ca n-am prea multe rochii. iar cerceii, desi am o cutie intreaga, nu mi-i schimb decat daca am asa, o toana mai speciala, altfel ii port pe cei pe care i-am primit cand am implinit 18 ani. sunt foarte delicati, discreti, si merg cu absolut orice tinuta.
nici nu visez sa ma apuc sa calc pe banda rulanta, si nici mie nu mi-e jena cu asta :D
husbandului ii pun tricourile la uscat pe umerase, asa ca nici ele nu trebuiesc calcate.
@Ale, cum faci de reuşeşti să nu calci? Te invidiez, recunosc :)) Am început şi eu - cam târziu, dar deh, mintea cea de pe urmă - să mă uit tot mai des după eticheta cu fierul de călcat tăiat :P
@Thea, tot respectul meu :) Îmi dau seama că felul în care procedezi tu e ideal şi te scuteşte ulterior nu numai de muncă, ci şi de dureri de cap. O dată sau de două ori mi-am propus şi eu să fac asta, dar hotărât lucru, n-am fost în stare. Măcar hainele pentru a doua zi mi le pregătesc şi eu de cu seară şi mă simt foarte mândră de mine :D
@Blo, I feel you :)) Nici eu nu port rochii, deşi mereu îmi spun c-ar trebui s-o fac, atâta timp cât mai am ce arăta :D Însă nu mă simt eu însămi în rochii, asta e.
Foarte bună ideea cu tricourile puse la uscat pe umeraşe, o practic şi eu, dar la cămăşi nu merge :)) Eh, tot mai bine decât deloc.
Poi, de obicei imi cumpar haine care nu trebuie calcate:)) . Hainele delicate le usuc pe umerase, iar cele 2-3 bluze care se sifoneaza, cand ma imbrac, sper ca creada oamenii din jur ca s-au sifonat pe drum.:))
Nici eu nu calc, decat foarte rar (o data pe an, probabil), in rest chem femeia la nevoie. Am cam 80% din garderoba care nu necesita calcatul si este sortata foarte bine, astfel ca dimineata sunt - de voie de nevoie - gata in 15 minute, cu dus cu tot.
@Sophie, părerea mea e că hainele care nu trebuie călcate reprezintă una dintre cele mai faine invenţii ale mileniului :D Tocmai de aceea mă străduiesc să adaug în garderobă cât mai multe piese de felul ăsta :)) În continuare mă întreb de ce nu m-oi fi apucat de chestia asta mai devreme.
Subscriu, Greta. Pe mine m-a învățat nevoia :-)
Cred ca eu sunt prietena aia :D Nu de alta, dar parca ma recunosc in descriere.
Unii o numesc pedanterie, eu il numesc simt practic. Calc toate hainele, dupa ce au fost aduse din uscator, apoi in fiecare duminica, imi aranjez 5 tinute complete, care pot varia in functie de ce se anunta la prognoza meteo. Exemplu, daca azi vreau jeans albiciosi, dar ploua, imi iau unii negri de la tinuta pregatita pentru alta zi.Nu alerg dimineata, ca un capcaun, sa nu stiu pe ce pun mana. Ah, eu urasc dimineata! Dimineata nu fac decat atat, cafea, dus, cafea, machiat, cafea, imbracat, cafea, spalat pe dinti, adio!
@Carmen, da, fix tu eşti. Se numeşte că mi-am declarat în public admiraţia :D
Şi nu, nu te consider pedantă, doar conştiincioasă ;))
Otherwise, da, şi eu urăsc dimineaţa. Mai ales dimineaţa aia zurlie care începe la 4 :))
Trimiteți un comentariu