De curând am dat peste un material foarte interesant, care mi-a plăcut mult şi pe care ţin să vi-l arăt. Este vorba despre ce au spus, de-a lungul timpului, anumiţi compozitori despre diverşi colegi de breaslă. Cele mai multe dintre afirmaţii sunt piperate de-ţi dau lacrimile, vorba aia.... dar sunt pe gustul meu, pentru că ironia e sclipirea inteligenţei, chiar şi-atunci când e cruntă :))
Nu le-am preluat pe toate, fiindcă unele dintre ele nu sunt ironii, ci de-a dreptul atacuri la persoană, care nu merită băgate în seamă.
- "E un Bach pe notele greşite" (Prokofiev despre Stravinsky).
- "Publicul se pregătise pentru ocean. Ceva măreţ, ceva colosal. În loc de asta, i s-a servit nişte apă agitată într-o farfurioară" (Louis Schneider despre lucrarea simfonică "La Mer" de Claude Debussy).
- "Un butoi de bere şi carne de porc" (Berlioz despre Händel). Mă rog, din postura unei profane care-a descoperit de curând Concerti Grossi de Händel, pot spune că asta e exagerată. Foarte exagerată. Dă-o încolo de treabă, monsieur Berlioz.
- "Are momente sublime şi sferturi de oră îngrozitoare" (Rossini despre Wagner).
- "Tot ce-ţi trebuie ca să scrii ca el e o călimară cu cerneală" (Stravinsky despre Messiaen).
- "Să asculţi simfonia a V-a e ca şi cum ai privi o vacă timp de 45 de minute" (Copland despre Ralph Vaughan Williams).
- "Ce bine că asta nu este muzică" (Rossini despre "Simfonia Fantastică" a lui Berlioz). L-a răzbunat pe Händel :))
- "Mi-a plăcut foarte mult totul, mai puţin muzica" (Benjamin Britten despre opera "The Rake's progress" de Stravinsky).
Nu-i poate acuza nimeni că au umblat cu mănuşi, nu-i aşa? :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu