Dragul, bunul meu 2013... :)

Nu ştiu cum să încep acest post altfel decât mulţumindu-ţi. Dacă aş putea, te-aş îmbrăţişa. Ai început frumos, sub auspicii favorabile şi ai continuat minunat. Atât de multe lucruri extraordinare mi s-au întâmplat, atâtea vise pe care nici nu ştiusem că le am mi s-au împlinit, încât acum, la ceas de bilanţ, aproape nu-mi găsesc cuvintele. 

Aşa că mai bine să trec în revistă ce mi s-a întâmplat în timpul tău:

- la serviciu, am primit o avansare frumuşică;

- ne-am luat maşină; o cheamă Blackie (deşi e albă, dar eu am decretat că numele i se potriveşte, interiorul fiind negru) şi mi-e tare dragă. Am povestit aici despre ea şi momentul când mi-am luat rămas-bun de la Baby, fosta maşină, care-a ajuns în posesia unui văr;

- l-am întâlnit pe dragul meu Zubin Mehta. Era al treilea concert al său la care eram în sală. Emoţiile au fost copleşitoare. Mi-am umplut sufletul de muzica dirijată de el, am tremurat de bucuria de a-l revedea şi de emoţia a ceea ce intenţionam să fac după terminarea concertului. Voi păstra pentru totdeauna în suflet seara aceea şi, în special, întâlnirea cu el. Ochii mei în ochii lui, mâna mea în mâna lui, zâmbetul şi amabilitatea lui, clipele mele cu el, numai ale mele. Autograful lui, pe cartea mea despre el;

-  am petrecut un weekend la Praga; 

- l-am revăzut pe Zubin, într-un concert în aer liber care-a avut loc la München şi la care au fost prezenţi în jur de 10.000 de oameni; 

 - am vizitat Florenţa; despre experienţa asta am povestit aici, aici, aici şi aici;

- am citit cărţi frumoase, predominant în germană şi engleză şi am făcut recenzii acelora care mi-au mers la suflet; recenziile sunt în secţiunea Cărţi;

- am văzut seriale interesante, am scris şi despre ele la Filme;

- am scris tot mai mult pe blog, deşi mai puţin decât mi-aş fi dorit; dar, după cum statisticile din stânga demonstrează, am fost mai harnică decât anul trecut;

- am cunoscut oameni interesanţi, buni şi simpatici, atât online cât şi offline; pe de altă parte, unele amiciţii şi prietenii s-au cernut şi... n-au rămas în sită. Nu regret. De vreme ce n-au rămas, înseamnă că nu erau "alese".

Uimitor, nu-i aşa? :) Îmi vei rămâne în amintire ca unul dintre cei mai buni ani ai vieţii mele. Îţi mulţumesc încă o dată pentru tot. Pentru toate dorinţele pe care mi le-ai îndeplinit, pentru curajul de-a visa pe care mi l-ai insuflat, pentru acel sentiment de "Yes I can!" pe care-l am de la întâlnirea cu Zubin, pentru experienţele minunate de care am avut parte, pentru că eu şi cei dragi mie suntem bine, pentru tot, tot, tot.

Sper din tot sufletul ca 2014, căruia îi vei face în curând loc, să fie cel puţin la fel de bun ca şi tine şi să-mi împlinesc măcar o parte dintre visele pe care mi le-am făcut în mare parte pentru că mi-ai dat tu acest curaj :)

Şi este ceea ce vă doresc şi vouă, celor care îmi sunteţi aproape :)