Luni după-amiază ni s-a cerut să ne adunăm în centrul depozitului, fiindcă Musiu Şarl (şeful, pentru cine nu ştie) intenţionează să ne ţină o cuvântare. Am căscat de mult interes ce aveam - cunoaştem discursurile astea, de regulă sunt de două feluri: fie categoria "aţi lucrat excepţional în ultima vreme, suntem mândri de voi, vă mulţumim, tot înainte cu elan", fie, la polul opus, "în ultimele săptămâni nu prea aţi dat randament, vă rugăm să ne spuneţi dacă sunt probleme, comunicaţi cu team leaderii voştri, suntem o echipă, trebuie să ne ajutăm şi să ne susţinem reciproc".
Bla bla bla. Nu că n-aş avea consideraţie pentru omul ăsta. Ba am, îl respect cu adevărat, e un şef bun. Genul de şef rezonabil, care nu fixează target-uri imposibile şi care niciodată nu-ţi ia gâtul că n-ai făcut una sau alta - cel puţin, nu înainte de a-ţi asculta explicaţiile. Dacă-s plauzibile, scapi cu gâtul întreg :D Genul de şef căruia nu mi-e groază să-i spun "am dat-o în bară". (S-a întâmplat şi asta, că nici măcar eu nu-s perfectă :)) A ascultat, mi-a dat un sfat despre cum pot reduce efectele colaterale şi gata, nu reproşuri, nu predică, nu nimic. Poate e şi din cauză că, din fericire, nu mi se întâmplă des). Şi mai are multe alte chestii pozitive, însă nu despre asta e vorba acum. Discursurile "de lemn" nu se numără printre ele, dar le luăm ca atare.
Eh, dar de data asta a izbutit-o lată. Ceva mai corporatist, mai "haideţi să haidem" şi mai degeaba n-am auzit niciodată - şi-n niciun caz nu-mi imaginam c-am să aud de la el. Spicuind din ce-mi aduc aminte, a cuvântat cam aşa:
- Firma doreşte să-şi consolideze identitatea organizaţională şi să aibă o viziune a viitorului. Vă rog, dacă aveţi idei, veniţi şi spuneţi-ne, suntem deschişi.
Un coleg aflat ceva mai în spate a mormăit că, dacă cineva are viziuni, ar trebui să se ducă la doctor. Trecând peste faptul că pentru identitatea companiei există un departament de imagine, de ce-ar fi asta treaba logisticii? Din fericire pentru coleg, şeful nu l-a auzit şi-a început alineat nou:
- Trebuie să ne ajutăm unii pe alţii, să fim flexibili să cooperăm, să venim cu idei. Dumneavoastră munciţi foarte bine, dar trebuie să puneţi mai multă pasiune. Trebuie să ardeţi pentru firmă!
La punctul ăsta a trebuit să mă ciupesc zdravăn ca să nu mă pufnească râsul. Era atât de ridicol şi de ne-specific lui, că mi se făcea şi milă. Cine l-o fi pedepsit să stea în faţa noastră şi să îndruge bazaconiile alea? O fi pierdut vreun pariu, altfel nu-mi pot imagina.
Dar dacă stau şi mă gândesc, nu-i de mirare. Balivernele provin cu siguranţă "de sus", din birourile unde se respiră aer mai rarefiat, corporatist. Dar tot de-acolo se contemplează lumea prin ochelari de cal. Cam aşa cum se întâmplă în filmuleţul ăsta:
(Credeţi-mă pe cuvânt, merită să-l vedeţi până la capăt).
Altminteri, am ajuns la concluzia că printre noi trebuie să fi fost cineva care l-a luat pe Musiu Şarl în serios. Nu de alta, dar ieri mirosea a ars (reparau tehnicienii ceva pe la bandă), aşa că eu am tras concluzia că probabil vreun coleg arde conştiincios pentru firmă.... :)) Cu pasiune, desigur, nu aşa oricum.
Postări
4 comentarii:
:)) mirosea a ars!
In toata cariera mea, am muncit doar 8 luni in calitate de corporatist - restul anilor, in firmulite mici; ei, in alea 8 luni, mi-a fost dat si mie sa-mi ascult sefii cu lozinci hei rupiste... cam penibil, daca ma intrebi pe mine :). Dar poate nu-s eu normala - de exemplu, mie sedintele mi se par pierdere de timp; mai ales aici, unde nu se termina sedinta pana nu ia fiecare cuvantul, indiferent daca are sau n-are ceva de spus :)
Vai, clipul ala m-a trimis cateva ore in timp. Adica in timpul programului de lucru....Nuuuuuuu, e vineri, nu ma pot uita la asa ceva!!!
Altfel, imi suna cunoscut ce spui tu acolo, cu mici diferente. Eu am si colegi care declara singuri, ca ei ard pentru companie, iar asta face lucrurile mai complicate pentru restul. Eu am zis sa-mi asigur pozitia de pompier si sa stau geana, sa-i sting, daca se porneste vreo palalaie de dimensiuni gigantice.
In general imi reuseste, ca am un talent de-a servi dusuri reci in freza, ceva de speriat. In limbaj corporatist, se numest eca sunt cam negativa si-mi lipseste entuziasmul! Bahhh.....
Ba eu cred că eşti foarte normală, şi eu am stat în multe şedinţe numai că nah, trebuia să le facem, deşi în intervalul ăsta am fi putut rezolva o grămadă de chestii. Ce găsesc eu şi mai penibil la lozincile astea, e că de multe ori vin de la oameni care habar n-au ce presupune munca respectivă de fapt, ei ştiu doar să ţină discursuri bombastice.
:)))) Da, şi mie-mi venea să zic ceva de "Feuerlöscher" (extinctorul adică), dar Musiu Şarl nu părea să aibă simţul umorului la el :D I-am zis a doua zi adjunctului său, însă - de fapt l-am întrebat dacă, în numele "pasiunii" pretinse, pot să-i trăznesc un dos de palmă unui practicant de 17 ani, care momentan e la noi în departament şi care e un indolent. Cică nu pot. Deci şi pasională, şi paşnică... nu merge, domn'le! :))
Trimiteți un comentariu