Un viezure şi un clipboard pentru o lume mai bună

În galeria - era cât pe ce să scriu "menajeria" - ilustrelor personaje de la mine de la serviciu se regăseşte, începând de ieri, o figură nouă. Astfel, alături de Alergătorul Isteric, Miorlăita Puturoasă (care nu mai e demult la noi, dar n-o pot lăsa pe dinafară), Eficientul Degeaba, Insipida Somnoroasă şi Memo, îl avem acum şi pe Viezurele Corporatist.

Se regăseşte perfect în clişeul "omul cu mapa", cu amendamentul că a înlocuit mapa cu un clipboard, pe care-l poartă important la subraţ. Amănunt deloc surprinzător, lucrează la departamentul de managementul calităţii. Şi manageriază, nu se-ncurcă. Ieri, eu şi o colegă l-am contemplat timp de 45 de minute în plină acţiune. Câteva ore mai târziu, încă râdeam rememorând momente din şedinţă. Râdem şi azi. Şi-o să tot râdem, pentru că odiseea departamentului nostru cu acest personaj este abia la început. 

Despre ce-i vorba, de fapt? "Împreună să construim o lume mai bună" - v-am citat din Viezure, ca să fie clar de la-nceput cum stau lucrurile. Detaliind, mai-marilor noştri le-a venit în sfârşit mintea cea de pe urmă: adică de ce să se strofoace ei să conceapă strategii de optimizare a activităţii depozitului? Mai bine-i pun pe alţii la muncă, ei trebuind doar să "implementeze". Însărcinat cu această misiune a fost Viezurele, care săptămânal are şedinţe cu câte doi angajaţi ai depozitului, aceştia prezentându-i o idee de îmbunătăţire a activităţii. El notează asiduu pe o coală din clipboard, închipuie un fel de desfăşurător (care sunt paşii de urmat şi cam cât ar dura totul), după care ne urează spor la muncă, îşi ia clipboard-ul şi pleacă. Urmează să ne hărţuiască pe mail, demers în care sunt convinsă că va da dovadă de foarte multă hărnicie. 

Ştiam de vreo câteva săptămâni de toată aiureala asta, aşa că ne gândiserăm la nişte aspecte bune de menţionat. Ieri, cum vă spuneam, a venit rândul departamentului nostru, reprezentat - dat fiind că Insipida e în concediu, oh joy - de mine şi o colegă.

- Scopul acestei discuţii este să facem lumea mai bună, începe Viezurele ceremonios.

Schimb de priviri uluite. Suntem la Miss World şi nu ne-a anunţat nimeni?

Eu şi colega (o să-i zic simplu pe nume, neavând nicio poreclă pentru ea, femeia îmi place, e muncitoare şi haioasă şi ziua trece mult mai repede lucrând împreună cu ea - aşadar eu si Carolin) prezentăm, în cuvinte simple şi clare, un neajuns de ordin tehnic, care ne consumă destul timp şi deci, ne reduce eficienţa. 

- Aşadar, dumneavoastră aţi venit cu o problemă tehnică, mormăie Viezurele, mâzgălind grăbit ceva, cu un aer serios.

Ăăăă.... d'ohh. Eşti foarte perspicace. 

- Şi ce puteţi face dumneavoastră pentru a o rezolva?

- O "dăm mai departe" superiorului nostru şi, eventual, departamentului responsabil cu soluţionarea ei, recit eu cu demnitate. Pfua, ce frază solemnă. Sunt mândră de mine, dar Viezurele nu e mulţumit.

- Nu asta faceţi, zice înţepat. 

Ah, nu? Dar ce fac? Mă uit la Carolin, care arată la fel de debusolată ca mine. 

- De cât timp sunteţi la curent cu această problemă? Cine mai este informat? Ce măsuri aţi luat pentru a o remedia? 

Încep să mă simt ca la interogatoriile meseriaşe din filmele americane. 

- Ceea ce faceţi în continuare este să-i cereţi şefului dumneavoastră permisiunea de-a vă ocupa de această problemă, ne lămureşte Viezurele cu un aer satisfăcut.

- Păi am spus deja asta.

- Nu. Aţi spus că-l informaţi, nu că-i cereţi permisiunea. 

Wtf, parc-aş fi la cursurile de stilistică din facultate.

- Presupunând că vă dă permisiunea, ce faceţi în continuare?

Clătite! 

- Informăm departamentul tehnic, mormăie Carolin, nesigură. 

Pe bună dreptate nesigură. Viezurele ne scrutează sever pe amândouă.

- Pe cine anume de la departamentul tehnic? 

- Pe cine e dispus să ne bage în seamă, răspund eu, acoperindu-mi ironia cu un surâs. Nu cred c-am întâlnit un cap mai pătrat, eventual doar Memo să-i poată face concurenţă. Carolin îmi trage una scurtă-n gleznă.

- Nu. Vă interesaţi mai întâi cine este responsabil cu acest gen de disfuncţii.

Mă doare capul.

- Bine, admitem că aţi aflat cine este responsabil, ce faceţi apoi?

Carolin ridică din umeri blazată.

- Îi trimitem un E-mail cu problema respectivă.

S-a plictisit şi sunt în asentimentul ei. Toată chestia asta mi se pare absurdă. Viezurele nu face decât să ne pună întrebări din categoria "nu-i aşa că pământul se-nvârke în jurul soarelui trei ani câke 365 ghe zile și mai apoi în al patrulea în 366 ghe zile?". Şi ia un salariu indecent de mare pentru bazaconia asta pe care probabil el o numeşte muncă.

 - Ok. Îi trimiteţi E-mail. Mai departe?

Aşteptăm provincia.

- Revenim cu întrebări referitoare la cauzele problemei, dacă se poate rezolva şi cât va dura asta, rostesc triumfătoare. Interlocutorul meu e fascinat.

- Da! Corect! Asta trebuie să faceţi!

Taci c-am început să învăţ. Ca să vezi ce simplu era. Oare n-or avea nevoie de un om la managementul calităţii? Tot ce-mi trebuie e un clipboard, că întrebări retorice nimeresc să pun şi singură. 

- Îi dăm nişte exemple concrete ca să poată avea un reper şi urmărim apoi dacă situaţia se schimbă sau nu, adaugă Carolin. S-a prins şi ea, ce mai, suntem nişte adevărate minuni.

Viezurele scrie frenetic, de parcă l-ar fugări o haită de lupi flămânzi.

- Eu am schiţat aici un plan, pe care vi-l voi trimite şi dumneavoastră pe mail. Vă rog să urmăriţi implementarea acestei idei, parcurgând etapele pe care le-am discutat. 

Ceea ce înseamnă că mâine discutăm cu Musiu Şarl, să vedem dacă aprobă sau nu ideea. Dacă n-o aprobă, am scăpat. Dacă aprobă (şi asta e mult mai probabil), trebuie să ne spălăm pe cap cu ideea pe care deja ne pare rău c-am avut-o. Tot e bine că ne va acorda un sfert de oră, deci clar va fi o discuţie mai la obiect decât cea cu Viezurele, care a durat, cum vă spuneam mai sus, 45 de minute (!!!). Au mai fost şi alte inepţii din categoria celor de mai sus, dar e de la sine înţeles că mi-au zburat din minte.

După cum de asemenea vă spuneam mai sus, în fiecare săptămână sunt delegaţi câte doi oameni care să-i prezinte Viezurelui o idee. Ideea trebuie apoi  aprobată de Musiu Şarl (care-n curând n-o să mai ştie care-i stânga şi care-i treaba cu atâtea idei, planuri, strategii şi etape).

În caz că vă întrebaţi ce se întâmplă după ce le-a venit rândul tuturor colegilor, aflaţi că se reia ciclul: din nou discuţii, evident cu alte idei. Şi tot în caz că vă întrebaţi ce altceva face Viezurele în afară de discuţii precum cea redată mai sus, aflaţi că nu mai face nimic altceva. Ăsta e job-ul lui. Carolin ar vrea să-i fie asistentă. Cică-i duce clipboard-ul, să nu se surmeneze şi să fie apt pentru aceste solicitante şedinţe.