Scurtă plimbare prin Pădurea Neagră

Chiar aveam nevoie de o ieşire şi, cum nu mai fusesem niciodată în regiunea cunoscută sub denumirea de Pădurea Neagră, eram cu atât mai curioasă. Nu ne-am propus în mod special să vizităm zona asta, dar din moment ce destinaţia noastră era Baden Baden, am profitat de ocazie (şi de două zile de concediu) pentru a explora împrejurimile.

Oraşul Heidelberg, după ştiinţa mea cel mai vechi oraş universitar din Europa, m-a surprins şi m-a umplut de nostalgie. Avantajul geografic (străjuit de două dealuri, ceea ce-l face foarte pitoresc) e completat de suflul tineresc dat de miile, poate zecile de mii de studenţi care-l populează. Sunt pretutindeni: luând prânzul la cantină, forfotind pe străduţe - pe jos, sporovăind sau ascultând ceva la căşti (poate muzică, poate un curs sau poate un audiobook) ori pe bicicletă, cumpărând o cafea "to go" şi un croissant la Starbucks (şi întrebând, sfioşi, ce înseamnă un cuvânt sau altul în germană, ei fiind probabil studenţi la o facultate cu predare în engleză)... mai mare dragul să-i priveşti. Problema e doar că realizezi, în caz că nu s-a întâmplat până atunci, că îmbătrâneşti :D Sau, în cel mai bun caz, că a trecut cam mult timp de când aveai 20 de ani :))

Cantină studenţească în Heidelberg

 

Nostalgia studenţiei

Ne-am plimbat prin zona pietonală (n-am avut mult timp la dispoziţie, din care pricină o plimbare cu vaporaşul pe râul Neckar şi cetatea au rămas pentru o viitoare eventuală vizită), am luat o cafea de la Starbucks (nu ştiu cum se face, dar de câte ori ajung prin apropierea unui Starbucks sunt în sevraj de cofeină, aşa că iau o cafea simplă, în loc să mă delectez cu specialităţile lor cu tot soiul de arome) şi am mâncat la un restaurant chinezesc, unde m-am îndrăgostit definitiv de bananele cu ananas în aluat.

Un hotel simpatic

De la Heidelberg am plecat spre Baden Baden, cu o scurtă oprire la pensiunea unde aveam să înnoptăm, ca să ne schimbăm pentru ce urma să fie seara. Despre Baden Baden, una din cele mai cunoscute staţiuni balneare din Europa, am ajuns la concluzia că este un fel de Davos german. Cel puţin aşa ni s-a părut nouă, că aceste localităţi sunt asemănătoare din multe puncte de vedere (vegheate de munţi, "respirând" lux şi opulenţă, cu multe trasee turistice şi transformându-se iarna în centre de schi). 

Pe drum spre Baden Baden

N-am făcut prea multe poze, însă; am ajuns la sala de concerte - obiectivul nostru principal, actually -  ne-am interesat cum e cu parcarea (şi e foarte bine organizat, voi detalia într-un articol dedicat concertului) şi ne-am plimbat puţin.

Plecând spre casă a doua zi, am făcut o escală în Stuttgart. Oraş despre care deocamdată nu păstrez alte amintiri în afară de faptul că mi-a fost frig şi că, într-o piaţă, am văzut pentru prima dată la vânzare liliac alb, lăcrămioare şi bujori. Doamne, ce frumuseţe şi mai ales, ce parfum! De ceeeeee nu găsesc şi aici aşa ceva?

Ţin să reiterez faptul că nu dormeam :))

Concluzionând, pot spune că, deşi nu sunt nici pe departe o împătimită a muntelui sau a zonelor împădurite în general, mi-a plăcut regiunea şi-mi doresc să revenim în viitor, ajungând eventual până la Izvoarele Dunării.

Povestea despre concert, impresia (neplăcută) lăsată de unii dintre spectatori şi câteva detalii referitoare la organizare, într-un post viitor. 

Apropo...

... cred că nu e nicio surpriză, nu? ;))