Să-ncepem de luni în roz

• Nu e o întâmplare că luna asta am scris cel mai puțin de când a început anul. Am muncit atât de mult în ultimele săptămâni, încât mai să intru-n depresii. Și nu se întrevede vreo relaxare la orizont. Dacă-ncep să dau bună ziua pițigoilor și petuniilor, să știți că v-am iubit. 

• Astăzi se-mplinesc 2 ani de când am încheiat socotelile cu fostul job și m-am pomenit cu un mesaj de la ex-șefa. ”Acum 2 ani pe vremea asta...”, scrise ea nostalgică și atașă un emoticon cu inimioare și o poză cu mine din ziua aia. S-ar putea conchide că-mi duce dorul, sau ceva 🙄
  În nota asta, ca să mă laud un pic: unii foști colegi îmi scriu și-acum pe WhatsApp sau pe Facebook vrând să știe ce mai fac, povestindu-mi ce mai e pe-acolo, ce se mai întâmplă și cine ce-a mai înfăptuit. ”Cum te-ar putea uita cineva”, mi-a zis nu demult una dintre fete când mi-am exprimat mirarea că-și mai amintește, ”și-acum te pomenim și ne gândim la tine”.
  Oh well. E drăguț, nu pot să spun că nu e 🙂

• Și tot la capitolul ”aniversări”, azi se-mplinesc 16 ani de când eu și dumnealui am devenit un cuplu. Urmau să mai treacă 2 ani până la căsătorie, dar cred că-n seara de 31 mai 2005 am știut amândoi că s-au încheiat căutările. Ne găsiserăm.
  

• În sufrageria noastră e parfumat și roz...
  
  
  

... și așa să ne fie toată săptămâna 🙂