sâmbătă, 19 noiembrie 2022

Avea dreptate Mark Twain...

... când a spus că ”eternitatea a fost inventată pentru a învăța limba germană” 😂.

Aseară, în metrou, doi asiatici discutau (în engleză) despre nepătrunsele 🧐 mistere ale limbii lui Goethe.
- Așa, deci la gară coborâm. Chiar, cum se spune ”a coborî”? Einsteigen?
- Nu, asta e ”a urca”. A coborî e aussteigen.
- Ah, da. Deci avem einsteigen, aussteigen și umsteigen (n.r. - în context, înseamnă să schimbi mijlocul de transport).
- I-auzi, deja 3 cuvinte cu ”steigen”.
- Păi nu doar astea, eu mai știu câteva. Absteigen. Aufsteigen.
Domnul de pe scaunul din față mustăcește: ”ansteigen. Ersteigen. Hinaufsteigen”.

Râd și cei doi asiatici, și domnul, și ceilalți din jur care am prins discuția. Devine o provocare la care iau parte mai mulți. Limba germană connecting people, vorba ceea.
- Hinsteigen.
- Durchsteigen.
- Bergsteigen.
- Darübersteigen.
- Herabsteigen.
- Emporsteigen. (Pe-asta nici eu n-o mai auzisem, deci se poate spune că mi-am îmbogățit vocabularul aseară).
Cei doi au coborât și discuția n-a mai continuat. Dar lista cuvintelor compuse din ”steigen” (verb cu particulă separabilă) și diverse prepoziții încă nu se încheiase 🤓.

Learn German, they said. It is a logical language, they said 🙄.

Acuma la drept vorbind, iluzia mea că limba germană ar fi logică se spulberase oricum demult. Din primele săptămâni ale cursului de integrare, de fapt. Eram exasperată de lipsa regulilor și-n mare parte, a logicii (pentru numele părților intime ale lui Merlin, de ce ”cafea” e substantiv masculin, ”soare” e feminin și ”lună” tot masculin?), așa că m-am bucurat când proful ne-a spus că, pentru nu-mai-țin-minte-ce, există o regulă. Eu: avem o regulă, yey 🥳. Proful, cu un zâmbet hâtru: ”Ja. Numai că această regulă are excepții. De la A la J”.
😳😳😳
(Paranteză: au trecut aproape 15 ani de când am început cursul de integrare. Ce timpuri, ce experiențe, ce amintiri... Și, cu toate că germana e oricum numai ușoară și logică nu, îmi place foarte mult și atârnând nițel modestia în cui, sunt mândră de mine că o învăț. Da, formularea la timpul prezent nu este întâmplătoare. Pentru că învățarea limbii germane nu se încheie, de fapt, niciodată).

2 comentarii:

Anonim spunea...

Asa si-n franceza: regula tine pe o linie si exceptiile pe o pagina!

Germana e o limba pe care nu am invatat-o niciodata, nici din familie, nici cu bona, nici la scoala. Dar tot plimbindu-ma prin Germania citeva cuvinte tot s-au prins de mine, in special alea culinare: apffelstrudel, ohne/mit sahne, cartoffel, ... Cele mai importante in fond! (cam cum e cu spaniola invatata din telenovele - shame on me ! - sint imbatabila la relatiile de rudenie: nepoata de sora sau de bunica, nash, unchi, tot, tot!!!)

Jual

Greta spunea...

Adevăr grăiești, Jual. Într-o limbă străină, trebuie să deprinzi baza 😀 Bunăoară, francezii noștri spun că, atâta vreme cât știu să comande cârnați și bere (inclusiv să spună ”încă una!”), se consideră mulțumiți de nivelul pe care îl au.
Poftim, acum mi s-a făcut poftă de Apffelstrudel 😀

(și de ce shame on you pentru spaniola din telenovele? Și eu m-am uitat la câteva și am învățat de asemenea gradele de rudenie, dar și ceva înjurături 😇).